La scurt timp dupa terminarea probei la engleza, ne-am gandit cum sa ne mai astamparam foamea si singurul lucru care ne-a trecut prin minte a fost "hai sa facem un fotbal". Niste baieti cu muschi, la bustul gol, au facut repede o echipa. Eu eram in cealalalta, mai putin gay, si anume selectionata Cabanei 10.
Meciul a fost cat de cat echilibrat, cu multe faze de poarta si multa risipa de efort, dar mai slab la realizarile tehnice. Scorul a ramas indecis, 4-4, cu primele 2 goluri are selectionatei C10 marcate de subsemnatul.
Spre dupa-amiaza, din lipsa de mancare, bautura sau distractie s-a incins un poker pe pahare de apa. Pierzatorul trebuia sa bea de obicei intre 1-5 pahare. Cam in vremea asta, in timp ce faceam plaja, am inceput sa lucrez la scenariu, cu un spor teribil - un ceas si jumatate pentru o singura scena.
La un moment dat, la cabana vecina apar niste musterii care sarbatoreau o zi de nastere, cu multa bautura si un sistem audio de vreo 200W. A fost o schimbare binevenita in meniul nostru, apa si painea fiind completate de hip-hop si rap pe paine de la boxele lor.
Pe la ora 16:00 avem parte de prima mancare. Dupa jumatate de ora de asteptat in soare, niste oameni cu mult bun simt se apuca de facut poze moacelor infometate care incepeau sa bata cu furculita in masa. Nefiind stingherit de foame si avand rezerve suficiente, artistul s-a gandit ca ar fi frumos sa aiba o amintire, si eventual un alibi, in caz ca cineva se plangea c-ar fi facut foamea. Ei bine, 3 mese in 3 zile de departe de formula "o sa fie destula mancare acolo".
Incalziti de bautura si increzatori, petrecaretii aveau chef de fotbal, asa ca ne-am incropit din nou echipa si in mai putin de o ora, scorul era cam 15-2 pentru selectionata C10. Intre timp, si-au facut aparitia Axel si Claudiu cu bicicletele, putin terminati de catararea prin Puscasi.
Spre sfarsitul jocului, incep sa se adune grupuri pe langa cantina. O terminam cu alergatul, aflam care e treaba. Nu, nu era vorba de masa, ci de premiere. Ma intorc la cabana, ma spal, ma ferchezuiesc, si ajung pe platou dupa ce premierea incepuse. Cabana 10 are cei mai multi premiati dintre toate cabanele.
Peste vreo jumatate de ora, imi ridic premiul I la seniori in uralele fanilor. Lucrarea mea a fost notata cu 9,80 (urmatoarea nota a fost 9,50). Da, sunt cel mai tare, cel mai destept, cel mai cel, etc.
Seara a trecut lejer, pe la 21:00 am mancat a doua masa, care merita un comentariu special. In timpul unei pauze de alimentare cu apa din timpul celui de-al doilea meci, bucatareasa se apropie de ciusmeaua la care ma spalam, se apleaca sa ia apa si scapa vreo 2-3 carnati pe jos, din oala pe care o avea in mana. Se uita la mine, se uita in jur, si ii pune la loc, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sunt cam 0.5% sa fi mancat chiar carnatii aia, dar la ce foame imi era, mi-am asumat riscul.
Fara nimic de baut si cu muzica vecinilor, seara a trecut destul de greu. Finala Cupei Romaniei n-am putut s-o vedem, fiindca domnii de la cantina erau prea ocupati uitandu-se la Spice. S-a venit cu ideea unui foc de tabara, ca deh, era tabara. Ne-au trimis prin padure dupa lemne si locul focului s-a hotarat a fi nu in interiorul taberei, ci in padure. Sa nu care cumva sa ia foc tabara, ca padurea n-are decat.
Asadar, la 10 m de semnul care pe care scria mare si rosu "Focul in padure este interzis", domnii de la tabara au dat foc la lemnele adunate de noi. Atat de bine au dat foc, incat in 30 de minute s-a cam stins, fara sa arda mare lucru. Apoi au golit un rezervor de motorina, au udat lemnele cu combustibil si de-atunci a mers mai usor.
Dupa vreo 2 ore s-a spart gasca de langa focul de tabara, mai ramasese doar jarul, asa ca Mosu' s-a hotarat ca locul e numai bun de facut un gratar. Si cum micii erau bine pastrati in lada, si jarul numai bun, am mancat sambata noaptea cea mai buna mancare din tabara.
Un moment penibil s-a petrecut pe la miezul noptii, in timp ce micii erau pe gratar. Vine oficialul taberei si ne trimite pe toti la cabana pentru o jumatate de ora, "daca nu vrem sa stam pe burta cu mainile la ceafa; am sa trec mai tarziu pe la voi". Dupa ce l-am injurat vreo 5 minute, ne-am intors la cabana unde l-am asteptat vreo jumatate de ora. Nu s-a intamplat nimic, asa ca ne-am intors la gratar, unde l-am mai injurat vreo 5 minute.
Pe la 01:00 vin si 2 politisti la cabana alaturata, muzica se mai domoleste nitel, se parlamenteaza cu cheflii, nu se intampla nimic interesant; probabil ca politistii erau mai terminati decat aia care bausera toata ziua. Dupa vreo jumatate de ora de discutii, politistii pleaca la fel cum au venit, muzica revine la volumul initial si somnul incepe sa gadile pe la ochi.
Incepe sa incolteasca ideea unei plecari a Cabanei 10 duminica dimineata, pe racoare.Toti isi dau acordul si ne pregatim bagajele, dar cum socoteala de noaptea tarziu nu se potriveste cu cea de dimineata, am dormit mult mai mult decat trebuia duminica, asa ca am pierdut momentul.
Amenintati cu "o sa va spunem parintilor si directoarei", avantul unora s-a mai domolit, asa ca am ramas sa plecam cu plebea, la 16:00, ora pana la care am tras o plictiseala crunta. Am incercat s-o mai domolim cu o plimbare prin padure, dar degeaba.
Pe la 15:30 iese toata tabara la poarta sa astepte venirea troacelor de autobuze. Primul isi face aparitia dupa vreun ceas, si ii ia pe profesori si pe elevii din Barlad si Husi. Din cauza caldurii (care face ravagii cand esti cu alcoolul la cap), soferul a reusit sa bage autobuzul intr-un sant la doar 50 m de tabara. Au iesit toti din masina, a iesit si autobuzul din sant un pic mai tarziu si si-au continuat drumul.
Mai asteptam vreun ceas pentru al doilea autobuz, care nu isi mai face aparitia, si plecam la pas spre casa. Dupa vreo 10 minute, auzim un motor de avion din primul razboi mondial si ne bucuram ca o sa fim primii care se urca in autobuz, asigurandu-ne astfel locurile. Calatoria pana in oras mi-a adus aminte de mare - praful de 7 degete de pe jos era mai ceva ca plaja de asta-vara de la Mamaia.
Dupa acelasi ocol de multi kilometri, si zdruncinati de troaca fara suspensii cu care am mers, am ajuns in sfarsit in oras. Dupa 2 zile fara semnal, telefonul a sunat in continuu vreo 5 minute, cu tot felul de mesaje si apeluri pierdute. Probabil ca e ultima excursie in fundul lumii pe care o mai fac!
Cea mai tare distractie
Renumita Cabana 10
