Saturday, June 2, 2007

Casatorii si divorturi


Intr-o emisiune pe care am auzit-o recent la radio se spunea ca in Franta, jumatate din cupurile care se casatoresc (probabil aveau in vedere doar cuplurile hetero) ajung sa divorteze. Majoritatea celor care divorteaza o fac pe cale amiabila.

Din categoria intamplarilor fericite, era prezentat cazul unei familii care s-a despartit, cei doi fosti soti impartindu-si custodia baiatului si petrecand cateva sarbatori (Paste, Craciun) impreuna. La un moment dat, mama se recasatoreste, iar sarbatorile urmatoare sunt petrecute in 4, impreuna cu noul sot.

Cat de bolnavi pot fi unii oameni pentru a-si pune copii in astfel de situatii? Cum se de va dezvolta un astfel de copil, cu astfel de experiente? Va ajunge, cand va avea propria familie, sa faca la fel? Cat de egoisti pot fi oamenii in cautarea fericirii?

Trecand peste momentul retoric, ar trebui instituite niste teste psihologice atat inainte de casatorie, cat si inainte de a avea un copil, pana nu ajungem sa credem ca nesimtirea e o stare de normalitate.

8 comments:

Axel said...

Asta nu e ceva nou...eu spun tuturor de mult timp ca francezii sunt ciudati...da ei nu...batman...batman ... ca m-i se pare. Acum ce mai ziceti? :|

Anonymous said...

pentru axel:"mi" se scrie legat..e pronume personal in cazul dativ..
retorica ta e de 2 bani, gabriel si nu are rost sa dezvoltam.daca citesti ce ai scris iti vei da seama sau poate esti o persoana conservatoare cu norme familialo-morale prea rigid stabilite (don't take as an offense..no hard feelings..it's just how i see it)

Gabi Blanita said...

Daca eu cred ca decat sa te casatoresti cu cineva cu care n-o sa stai mai mult de 2-3 ani mai bine nu te casatoresti, sau atunci cand esti casatorit si ai un copil ai o responsabilitate in plus fata de el, atunci sunt conservator.
Conservatorismul e bun cand se conserva lucruri bune.
Nu gasi o scuza din open-mindedness sau liber-schimbism sau cum vrei sa zici pentru a te casatori si a divorta de 10 ori.
Inovatia ar putea fi manifestata mai bine in alte domenii.

P.S. Chiar daca postezi la adapostul anonimitatii, asta nu inseamnca nu stiu cine esti. :P

axel said...

Chiar daca postezi la adapostul anonimitatii nu inseamna ca ma intereseaza cine esti...pentru ca oricum un om care crede ca un mediu asemanator cu cel din articol e bun pentru un copil in crestere nu are o treaba despre conceptul de familie...urmeaza sa-mi spui ca ar trebui legalizate casatoriile gay si e clar...ba mai mult sa spui ca ar trebui sa lasam cuplurile gay sa infieze copii ca sa poti spune ca ai doi tatici sau doua mamici. :) Asta ar fi retorica ta... :|

Lavinia said...

Imi pare rau sa te contrazic, gabi, insa in articolul tau nu scria nicaeri de durata casatoriei, nici de timpul care i-a luat mamei sa se recasatoreasca.
Sunt de acord, nici un copil nu ar trebui sa fie supus unui divort . Cu toate astea, parerea mea este ca e de preferat aceasta situatie, decat sa fii intr-un camin ostil, si sa ai senzatia ca singurul motiv pentru care parintii se mai suporta(sau incearca sa se mai suporte) esti tu. Situatiile acestea sunt discutabile, fiecare divort are motivul sau(mai mult sau mai putin indreptatit).
Iar Alex, casatoriile gay nu mi se par un lucru atat de absurd. In multe state sunt acceptate, in altele sunt in curs de acceptare. Iar cuplurile gay care doresc sa infieze un copil constituie o situatie speciala, ce nu ar trebui expediata intr-o propozitie.
Nu sunt nici eu de acord cu o situatie de acest gen insa in domeniul asta m-as feri sa generalizez.

allesia said...

Nu cred ca acestea sunt lucruri de discutat de niste pusti de 17-18 ani care habar n-au cum e viata. Ar trebui sa mai astepte putin inainte de a emite o judecata legata de un subiect atat de important cum e familia. Nu spun ca nu ati avea dreptate fiecare in parte ci spun ca parerea nu va apartine, ba mai mult nu are cum sa va apartina. E preluata dintr-un discurs sau dintr-o discutie. Eu sunt studenta in anul
4 la Psihologie si nu imi permit sa arunc cu vorbe in stanga si-n dreapta, desi as fi in masura sa judec din punct de vedere obiectiv o persoana.

raluca said...

Allesia,imi pare rau sa te contrazic,oarecum.E mai bine sa ai o opinie,indiferent daca ai 17-18 ani,sau n-ai deloc experienta,decat sa n-ai niciodata nimic de zis.Chiar daca suntem nishte "pushti",nu cred ca ar trebui sa ne ingradim subiectele de discutie pentru simplul fapt ca "habar n-avem ce-i viata".Indiferent daca ne-am format opiniile din proprie experienta sau din experientele altora , cred ca avem dreptul de a asuma libertatea de a spune orice fel de stupiditati,pentru a ne da seama mai tarziu ca am gresit.In acest context,obiectivitatea nu isi are rostul.De altfel ,subiectivitatea textelor a atras in discutie o studenta in anul 4 la psihologie.

Anonymous said...

Pushtii de 17-18 ani nu stiu decat sa se imbete ca porcii cu orice ocazie. :)