RDS, la pamant

Incepand de azi, din jurul orei 01:00, abonatii RCS&RDS din intreg orasul Vaslui au sansa de a se bucura mai mult de viata si mai putin de serviciile de internet, telefonie mobila si fixa si cablu ale companiei sus-numite. Daca televizorul isi mai revine din cand in cand, celelalte sunt cu totul la pamant.

Conform Serviciului Clienti, problema din Vaslui se cunoaste si se lucreaza la ea, insa nu mi s-a putut oferi nicio estimare pentru durata lucrarilor. Se spera ca lucrurile sa revina la normal in cel mai scurt timp.

As dori sa le mai multumesc pentru timpul irosit reinstaland driverele placilor de retea si incercand sa ma conectez la netul lor de pe mai multe sisteme, toate returnand Error 678: The remote computer did not respond! Si sa le mai urez pe aceasta cale ca toate cele bune sa se abata asupra lor in cel mai scurt timp.

Din nou celebru

Celebru anonim. Cu aproape 2 luni intarziere iau si eu cunostinta de un articol din Obiectivul de Vaslui, care are ca subiect blogosfera vasluiana (?!). Nu stiu daca e o definitie clara pentru blogosfera, insa cred ca in cazul Vasluiului 3-4 puncte disparate in spatiu nu sunt suficiente pentru a incropi o sfera, daramite o blogosfera.

De comentat pe marginea subiectului nu prea mai am ce, am spus cam tot ce-am avut de spus in comentariul la articolul respectiv.

Teatru cu dobitoci

Maine seara, la Casa de Cultura, Teatrul Bacovia din Bacau prezinta piesa Romanul adolescentului miop, o dramatizare a romanului cu acelasi nume scris de Mircea Eliade in 1927. Toate bune si frumoase, mai multe detalii despre piesa pe site-ul Teatrului Bacovia, aici.

Evenimentul de bucura de o promovare fara precedent - 2 afise; unul la intrarea principala in CdC si altul la intrarea secundara. Dar bine ca toate afisierele sunt pline de cursuri de yoga, scoli de lupte, meciuri de fotbal, etc.

Am intrat in foaier (daca se poate numi asa holul respectiv) pentru mai multe informatii si sa-mi iau bilete. Ma uit in stanga - nimeni. Poate sta cineva dupa colt - nu, nici aici. In dreapta - pustiu. Ies afara. Pe afisul unui alt spectacol e un numar de telefon pentru cei interesati de bilete. Era alt spectacol, ce-i drept, dar poate cel de la capatul undei stia ceva si de cel de maine.

Formez numarul, raspunde o voce de barbat:
- Da.
- Buna ziua.
- Ăăă ... Îîî ... Da. (Eram aproape sigur ca era beat dupa cum se impleticea in vorbire, dar sa nu sarim la concluzii. Poate asa vorbeste de obicei, ca un om beat.)
- Va sun in legatura cu biletele pentru teatru.
- Da, eu vand bilete pentru comedia aia, Puslamaua. (Spectacolul de pe celalalt afis.)
- M-ar interesa niste bilete pentru cealalta piesa de teatru, de maine seara. Romanul adolescentului miop. De unde pot cumpara bilete pentru piesa asta?
- Aaa ... eu vand la Puslamaua.
- Da, stiu asta. De cealalta va intrebam.
- La aia s-au vandut biletele prin scoli. Ieri au fost baietii si au vandut.
- Domnu', nu va suparati, cred ca de-asta n-are nimeni bilete. Ieri a fost duminica, scolile au fost cam inchise, cui s-au vandut biletele?
- Mie asa mi-au zis, eu asa stiu.
- Da, bine, multumesc. Buna ziua.
- Eu vand pentru Puslamaua ...
- Nu, multumesc, v-am spus pentru ce vreau bilete.


Si uite asa se face promovarea culturii in Vaslui. Traiasca, traiasca, de trei ori traiasca!

Despre semafoare

Incepand de azi, metropola (Vaslui) se poate lauda cu punerea in functiune a noului semafor de pe str. Stefan cel Mare, la trecerea de pietoni dintre Hotel Racova si Sensiblu. Semafor care arata culoarea verde pentru pietoni vreo 10-15 secunde, si pentru masini aceeasi culoare cam 1 minut.

Ceea ce inseamna cam 50-55 de secunde pierdute pentru pietoni la fiecare traversare de strada, iar pentru soferi niste nervi in plus. Daca intrezareste cineva rolul acestei minunate reglementari din buricul targului, sa nu se jeneze si sa ni-l faca si noua cunoscut.

Si cum am avut azi drum prin zona, am vazut cu ochii mei si am auzit cu urechile mele spectacolul vietii de la semafor. 2 politisti comunitari, cate unul pe fiecare sens de circulatie, fiecare imbracat cu o veste verde reflectorizanta care nu prea se asorta cu restul uniformei, purtand pe chip expresii care nu se asortau deloc cu mediul urban, "dirijau" circulatia.

Semnele lor nu aduceau nici de departe cu semnalele agentului de circulatie. Desenele alea frumoase din cartile groase care trebuie invatate pentru examenul de sofer. Pentru masini, semnalul spunea ceva de genul "Uai, hai sa-ti arat ceva aici!" si nicidecum semnalul clasic "Mariti viteza". Daca nu ziceai ca zboara, sigur ziceai ca incearca sa decoleze. Si gesturile erau insotite de sunete stridente de fluier, la fiecare 2 secunde.

Pentru pietoni, semnalul era mult mai condescendent, o miscare laterala a bratului insotita de cuvintele "Haideti, poftiti!" de parca stimabilul invita lumea in anticamera personala. Legislatia spune ca daca intr-o intersectie semaforizata sunt prezenti agenti de circulatie, se vor respecta semnalele agentilor, ignorandu-se culoarea semaforului. Dar cum domnii in verde opreau masinile cand era rosu la masini si le lasau sa treaca cand era verde, care mai era rolul lor ?

In minutul de asteptare a verdelui eliberator, multimea care se aduna devenea nerabdatoare, incepea sa priveasca cu ura agentul, incepeau mistourile la adresa uniformei, si cand nu se mai apropiau masini, chiar daca semaforul arata tot rosu, multimea traversa, spre nemultumirea resemnata a agentului.

- Da' inca nu v-am facut semn sa treceti.
- Hai ba, ne lasi ?
- Unii au treaba, n-au timp sa stea toata ziua pe trecerea de pietoni.

Si cum sederea mea in apropierea zonei cu pricina a fost prelungita de asteptarea unei persoane de gen feminin, am avut ocazia sa mai asist la un episod al nesfarsitei comedii. Prilej cu care am observat si locatia unuia din cele 2 semafoare pentru masini - la 10 m de locul de oprire, acoperit partial de un copac. Daca abia l-am vazut eu, cum l-or vedea soferii ?

La fel de bine l-a ignorat si un Mercedes argintiu care a franat brusc pe trecerea de pietoni - era pacat sa calci bunatate de politist comunitar. Semaforul arata culoarea rosie pentru masini. In urma masinii a alergat un al treilea politist, care a inceput sa gafaie dupa un sprint de 10 m, de la semafor pana la masina oprita.

Un trecator: Asta e dom' viceprimar.
Alt trecator: Dom' viceprimar n-are semafor.
Politistul de pe trecerea de pietoni: Lasa-l, ba, sa treaca!
Politistul extenuat casca un pic ochii si se intoarce la umbra copacului de langa semaforul aflat la 10 m de trecerea de pietoni.

Si daca as mai fi stat ceva timp prin zona, as fi scris poate de 3 ori mai mult, dar cum sunt un om ocupat, m-am carat de la fata locului, si cum inca mai sunt un om ocupat, am sa inchei istorioara aici.

In atentia clientilor Vodafone

Vodafone ofera gratuit 2 bilete la filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile primului client care intra in Magazinul Vodafone in perioada 18-25 septembrie, aflat pe Str. Stefan cel Mare, Bl. 74, Sc. B, parter. Promotia se desfasoara in 16 orase din Romania, in care urmeaza sa fie proiectat filmul.

Clienţii Vodafone, posesori de Cartela Vodafone sau Abonament Vodafone, pot solicita, in magazinele participante la promotie si in perioada de desfasurare a promotiei bilete la vizionarea filmului "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" puse la dispozitie in orasul respectiv.

Mai multe detalii in regulamentul oficial al promotiei.

Despre film nu mai zic nimic; am mai scris aici si aici.


UPDATE: Desi promotia din Vaslui incepe pe 18 septembrie, biletele nu au ajuns nici azi, 19 septembrie.

Day 3 Review

S-a terminat ultima si cea mai interesanta seara a Zilelor Vasluiului, iar asteptarile fata de concertul Zdob si Zdub au fost mai mult decat implinite.

Seara a inceput cu fanfara Rotaria de la Palatul Copiilor, care a incantat audienta timp de aprox. 45 de minute. Deja celebrii dupa aparitia in filmul "A fost sau n-a fost", membrii ansamblului nu au coborat stacheta, si-au interpretat impecabil si cateva melodii de Goran Bregovic. Merita felicitat profesorul Romeo Talmaciu, care a reusit sa faca asta cu tineri de doar 10-15 ani.

Au urcat apoi pe scena cei de la Compact, care au cantat cateva din cele mai cunoscute piese ale lor: Stai cu mine, Cand ma gandesc la tine, O noapte si-o zi, Te voi iubi mereu, etc. Membrii trupei l-au invitat in timpul recitalului pe scena pe dom' primar, intr-un scurt moment de campanie electorala. Ce merita amintit din tot ce-a spus e ca din toamna asta, Stadionul Municipal va avea nocturna. Om trai si om vedea.

In pauza dintre concertele celor de la Compact si Zdubi, s-a supralicitat din nou motivul fotbalului local. Da, am inteles, FC Vaslui e lider in campionat, avem cea mai tare galerie din N-E Romaniei, suntem zeii fotbalului, etc. si asta nu poate decat sa ne bucure. Dar lumea vine la un concert sa se simta bine, nu sa auda cat de tare e echipa locala la fiecare 5 minute.

Cum ber.. apa chioara Bergenbier la pahar nu incalzeste deloc, ne-am bagat in primele randuri asteptand sa intre Zdubii pe scena si sa ne mai incalzim un pic. Am facut si pogo pe melodiile mai ritmate - cei 5 curajosi din cei aproape 2000 de oameni prezenti. (L., sorry inca o data pentru cotul in nas) Sper sa nu ma trezesc cu vanatai dimineata.

S-au cantat (ordinea e aleatorie) Boonika bate toba, Tiganii si OZN, Everybody in the casa mare, Nunta extremala, Videli noch, Zdubii bateti tare, Hora cosmica si altele, timp de o ora si un sfert. Imediat dupa concert, la ora 00:00, un foc de artificii a incheiat seara, dar inca imi mai tiuie urechile - nu de la artificii, ci de la stat la 5 m de boxe.

Zilele Vasluiului

Cu riscul ca blogul sa devina un pic cam Vaslui-oriented, am sa prezint un nou eveniment local, si anume Zilele Vasluiului 2007. Incepe vineri, 31 august, si se termina duminica, 2 septembrie.

Locatia va fi tot strandul municipal. Din punct de vedere al invitatilor, e un pic peste anul trecut. Daca din artistii de anul trecut, doar Nicu Alifantis merita reamintit, anul acesta ne vor onora cu prezenta trupele Compact si Zdob si Zdub. Ambele vor urca pe scena in ultima seara, iar concertul Zdubilor se va termina cu un foc de artificii.

Evenimentul va fi deschis vineri de Corul pensionarilor. Cati membrii (mai) numara corul, ce talent muzical au pensionarii, ce repertoriu vor interpreta, habar n-am. Poate e vreo trupa de heavy metal. In orice caz, curiozitatea e prea mare ca sa nu fiu prezent la inedita deschidere.

Iata desfasurarea pe zile:

Vineri
1. Corul pensionarilor
2. Palatul copiilor Vaslui - program de muzica populara
3. Rapsodia Vasluiului
4. Maria Ciobanu si Ionut Dolanescu
5. Gabriel Dorobantu
6. Discoteca

Sambata
1. Palatul copiilor - program latino
2. Ion Chiriac
3. Doina Morosanu si invitatii ei
4. Dance Factory
5. Un-X
6. Corina
7. Funky Dj-Geo da Silva & Chris Mayer
8. Discoteca

Duminica
1. Rotaria
2. Concert Compact
3. Concert Zdob si Zdub
4. Inchiderea festivalului si jocuri de artificii
5. Discoteca

Vacanta in vacanta

De fapt, e a doua vacanta in vacanta asta. Dupa munte, urmeaza si mare, unde soarele-mi va privi burta si burta-mi va privi soarele pana la sfarsitul lunii. Cum probabil e ultimul post pe luna asta, as vrea sa fac niste precizari:

- Mungiu a confirmat turul la Antena 1, la Obositor. Practic, a repetat ce-a zis la Sfantul Gheorghe. Restul reportajului a prezentat parerile oamenilor de pe strada referitoare la mersul la cinema. Toti, in afara de unul, au zis ca n-au mai mers la cinema de ani buni si nici nu au de gand. Acel "unul", prins de camera de filmat chiar la iesirea dintr-un cinematograf, a zis ca a ajuns acolo din intamplare si ca nu se mai intoarce.

- Premiera filmului "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" va avea loc la data de 14 septembrie, deci e probabil ca turul sa inceapa sau la sfarsitul lui septembrie sau inceputul lui octombrie.

- In other news, Vasluiul se afla pe un surprinzator loc 3 in campionat (de cupa UEFA, daca nu ma insel). Sa ne bucuram cat mai tine.

Vesti bune

Prezent la Festivalul Anonimul de la Sfantul Gheorghe, Cristian Mungiu, castigatorul Palme D'Or 2007 cu filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" aduce o veste buna iubitorilor de film (ma refer la cei care dau bani pentru un film la cinema si nu-l pirateaza sa-l vada acasa pe monitor) din Vaslui:

În România mai sunt doar 35 de săli de cinema. Jumătate dintre judeţele ţării nu mai au nici un cinematograf. Am profitat de mica simpatie faţă de persoana mea, din acest moment, şi am mobilizat sprijinul unor parteneri. Vom face un fel de tur (turul va cuprinde 15-20 de orase) cu acest film în casele de cultură sau în alte locuri unde poate fi arătat, la Vaslui sau altundeva. Vasluiul este unul dintre judeţele în care nu mai există nici un cinematograf funcţional, astfel că nici măcar filmul „A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu, care a fost turnat acolo, nu a putut fi proiectat în oraşul natal al regizorului, anul trecut.

Asadar, vasluienii si alti cativa amarasteni din 14-19 orase vor avea ocazia sa vada "pe viu" un film castigator la Cannes.

Se pare ca estimarea mea referitoare la numarul de cinematografe (2-3 pe judet) a fost mai mult decat optimista. Succesul pe care il va avea acest tur va depinde enorm de publicitatea de care va beneficia.

Sa speram ca sprijinul partenerilor va fi suficient atat pentru proiectarea filmului la un pret rezonabil pentru public (de exemplu, sa nu fie mai mare decat pretul obisnuit al unui bilet de cinema + biletul dus-intors pana la Iasi), ca impreuna cu filmul vor face deplasarea si Cristian Mungiu si o parte a echipei sale, si ca posturile nationale de radio/tv se vor alatura campaniei.

Una peste alta, e o dovada ca lucrurile in cinematografia romaneasca se misca un pic si in tara, dupa succesele din strainatate. Cristian Mungiu merita toate felicitarile pentru aceasta initiativa, si-l pot asigura de tot sprijinul meu (cumparat 2 bilete si promovat pe blog).

Vaslui, aceasta metropola a Romaniei

Din seria de stiri "Din Vaslui, numai de bine", mi-au atras atentia azi 2 stiri: una de pe Rompres, alta de pe Wall Street.

Ca orice stire din Vaslui care apare la nivel national, si asta e de rau. Maicuta exorcizata de un preot, copii de la orfelinat care au murit de foame, sotii care si-au incasat-o de la soti, etc.

De data asta, e randul vacilor din comuna Stefan cel Mare sa intre in prim-plan. Din cauza secetei, imasul e parjolit si animalele mor de foame. Taranii au ajuns sa le vanda pe preturi de nimic. O vaca se poate cumpara si cu 2 milioane.

Daca impotriva caldurii e mai greu sa lupti, ar fi mai bine sa se umble un pic pe la mentalitate. Oricat de frumos ar fi sa ai in ograda la tara catel, vitel, purcel, inainte trebuie sa te gandesti: Pentru cat timp am sa-i dau mancare ? Cat ma costa pe luna sa tin o vaca ? Ce beneficii imi aduce ? N-as putea sa am aceleasi beneficii la un pret mai redus daca as cumpara lapte si carne de la piata ?

Din pacate, de cele mai multe ori, raspunsul la ultima intrebare e da, dar cum convingi taranul sa iasa din economia de subzistenta si sa intre in economia de piata ? Cum orice initiativa guvernamentala n-are nici un efect, pana la urma tot economia de piata ii va aduce pe tarani la sapa de lemn. N-avem decat sa mai asteptam vreo 5-10 ani.


Surpiza zilei vine de pe un cotidian online, care prezinta probabil in premiera o stire economica din Vaslui. Conform articolului, lantul francez de magazine Inter Marche a deschis ieri, 20 iunie, la Vaslui, primul mall din judet, cu o investitie de 12 milioane euro, fiind a zecea locatie din Romania a grupului, si comercializand peste 12 000 de articole.

Toate bune si frumoase, numai ca nu e primul mall si nu comercializeaza 12 000 de articole; decat, poate, daca numeri toate scobitorile. Primul mall s-a deschis mai prin primavara, dar probabil ca cine a scris articolul n-a mai intrat in oras, a ramas la Inter Ex. Ca si primul mall, s-a deschis inainte sa fie terminat si ca spatiile din interior sa fie vandute. Raioane intregi goale nu mai surprind pe nimeni. Firme straine, treburi romanesti.

Cinema, filme, public

Cu o zi inainte de deschiderea TIFF si fara absolut nici o legatura, The Economist publica o statistica din 2005 referitoare la publicul de cinema din lume. Neo-zeelandezii sunt in top, fiecare mergand cam de 8 ori pe an la cinema. Urmeaza australienii si americanii.

Romanii nu sunt prezenti in primele 15 pozitii, dar pot face totusi o estimare din topor. Din 22 de milioane, jumatate traiesc la tara; mai raman 11 milioane. Lasand Bucurestiul la o parte, in restul tarii sunt cam 2-3 cinematografe functionale pe judet (In Vaslui nu e nici unul.). Asta inseamna ca o treime din mediul urban nu are acces la cinema.

Mai raman 6 milioane, plus 2 milioane din Bucuresti de posibili cinefili. Considerand ca publicul tinta are o varsta intre 14-60 de ani, inseamna ca alta treime din cei 8 milioane sunt lasati deoparte. In final, raman cam 5,5 milioane. Ceea ce reprezinta cam un sfert din populatia tarii.

Pentru ca Romania sa apara in Top 15 tari iubitoare de film, ar trebui ca cei 5,5 milioane sa mearga la cinema macar de 8 ori pe an. Si zau ca nu e greu.

Cabana 10 (continuare)

La scurt timp dupa terminarea probei la engleza, ne-am gandit cum sa ne mai astamparam foamea si singurul lucru care ne-a trecut prin minte a fost "hai sa facem un fotbal". Niste baieti cu muschi, la bustul gol, au facut repede o echipa. Eu eram in cealalalta, mai putin gay, si anume selectionata Cabanei 10.

Meciul a fost cat de cat echilibrat, cu multe faze de poarta si multa risipa de efort, dar mai slab la realizarile tehnice. Scorul a ramas indecis, 4-4, cu primele 2 goluri are selectionatei C10 marcate de subsemnatul.

Spre dupa-amiaza, din lipsa de mancare, bautura sau distractie s-a incins un poker pe pahare de apa. Pierzatorul trebuia sa bea de obicei intre 1-5 pahare. Cam in vremea asta, in timp ce faceam plaja, am inceput sa lucrez la scenariu, cu un spor teribil - un ceas si jumatate pentru o singura scena.

La un moment dat, la cabana vecina apar niste musterii care sarbatoreau o zi de nastere, cu multa bautura si un sistem audio de vreo 200W. A fost o schimbare binevenita in meniul nostru, apa si painea fiind completate de hip-hop si rap pe paine de la boxele lor.

Pe la ora 16:00 avem parte de prima mancare. Dupa jumatate de ora de asteptat in soare, niste oameni cu mult bun simt se apuca de facut poze moacelor infometate care incepeau sa bata cu furculita in masa. Nefiind stingherit de foame si avand rezerve suficiente, artistul s-a gandit ca ar fi frumos sa aiba o amintire, si eventual un alibi, in caz ca cineva se plangea c-ar fi facut foamea. Ei bine, 3 mese in 3 zile de departe de formula "o sa fie destula mancare acolo".

Incalziti de bautura si increzatori, petrecaretii aveau chef de fotbal, asa ca ne-am incropit din nou echipa si in mai putin de o ora, scorul era cam 15-2 pentru selectionata C10. Intre timp, si-au facut aparitia Axel si Claudiu cu bicicletele, putin terminati de catararea prin Puscasi.

Spre sfarsitul jocului, incep sa se adune grupuri pe langa cantina. O terminam cu alergatul, aflam care e treaba. Nu, nu era vorba de masa, ci de premiere. Ma intorc la cabana, ma spal, ma ferchezuiesc, si ajung pe platou dupa ce premierea incepuse. Cabana 10 are cei mai multi premiati dintre toate cabanele.

Peste vreo jumatate de ora, imi ridic premiul I la seniori in uralele fanilor. Lucrarea mea a fost notata cu 9,80 (urmatoarea nota a fost 9,50). Da, sunt cel mai tare, cel mai destept, cel mai cel, etc.

Seara a trecut lejer, pe la 21:00 am mancat a doua masa, care merita un comentariu special. In timpul unei pauze de alimentare cu apa din timpul celui de-al doilea meci, bucatareasa se apropie de ciusmeaua la care ma spalam, se apleaca sa ia apa si scapa vreo 2-3 carnati pe jos, din oala pe care o avea in mana. Se uita la mine, se uita in jur, si ii pune la loc, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sunt cam 0.5% sa fi mancat chiar carnatii aia, dar la ce foame imi era, mi-am asumat riscul.

Fara nimic de baut si cu muzica vecinilor, seara a trecut destul de greu. Finala Cupei Romaniei n-am putut s-o vedem, fiindca domnii de la cantina erau prea ocupati uitandu-se la Spice. S-a venit cu ideea unui foc de tabara, ca deh, era tabara. Ne-au trimis prin padure dupa lemne si locul focului s-a hotarat a fi nu in interiorul taberei, ci in padure. Sa nu care cumva sa ia foc tabara, ca padurea n-are decat.

Asadar, la 10 m de semnul care pe care scria mare si rosu "Focul in padure este interzis", domnii de la tabara au dat foc la lemnele adunate de noi. Atat de bine au dat foc, incat in 30 de minute s-a cam stins, fara sa arda mare lucru. Apoi au golit un rezervor de motorina, au udat lemnele cu combustibil si de-atunci a mers mai usor.

Dupa vreo 2 ore s-a spart gasca de langa focul de tabara, mai ramasese doar jarul, asa ca Mosu' s-a hotarat ca locul e numai bun de facut un gratar. Si cum micii erau bine pastrati in lada, si jarul numai bun, am mancat sambata noaptea cea mai buna mancare din tabara.

Un moment penibil s-a petrecut pe la miezul noptii, in timp ce micii erau pe gratar. Vine oficialul taberei si ne trimite pe toti la cabana pentru o jumatate de ora, "daca nu vrem sa stam pe burta cu mainile la ceafa; am sa trec mai tarziu pe la voi". Dupa ce l-am injurat vreo 5 minute, ne-am intors la cabana unde l-am asteptat vreo jumatate de ora. Nu s-a intamplat nimic, asa ca ne-am intors la gratar, unde l-am mai injurat vreo 5 minute.

Pe la 01:00 vin si 2 politisti la cabana alaturata, muzica se mai domoleste nitel, se parlamenteaza cu cheflii, nu se intampla nimic interesant; probabil ca politistii erau mai terminati decat aia care bausera toata ziua. Dupa vreo jumatate de ora de discutii, politistii pleaca la fel cum au venit, muzica revine la volumul initial si somnul incepe sa gadile pe la ochi.

Incepe sa incolteasca ideea unei plecari a Cabanei 10 duminica dimineata, pe racoare.Toti isi dau acordul si ne pregatim bagajele, dar cum socoteala de noaptea tarziu nu se potriveste cu cea de dimineata, am dormit mult mai mult decat trebuia duminica, asa ca am pierdut momentul.

Amenintati cu "o sa va spunem parintilor si directoarei", avantul unora s-a mai domolit, asa ca am ramas sa plecam cu plebea, la 16:00, ora pana la care am tras o plictiseala crunta. Am incercat s-o mai domolim cu o plimbare prin padure, dar degeaba.

Pe la 15:30 iese toata tabara la poarta sa astepte venirea troacelor de autobuze. Primul isi face aparitia dupa vreun ceas, si ii ia pe profesori si pe elevii din Barlad si Husi. Din cauza caldurii (care face ravagii cand esti cu alcoolul la cap), soferul a reusit sa bage autobuzul intr-un sant la doar 50 m de tabara. Au iesit toti din masina, a iesit si autobuzul din sant un pic mai tarziu si si-au continuat drumul.

Mai asteptam vreun ceas pentru al doilea autobuz, care nu isi mai face aparitia, si plecam la pas spre casa. Dupa vreo 10 minute, auzim un motor de avion din primul razboi mondial si ne bucuram ca o sa fim primii care se urca in autobuz, asigurandu-ne astfel locurile. Calatoria pana in oras mi-a adus aminte de mare - praful de 7 degete de pe jos era mai ceva ca plaja de asta-vara de la Mamaia.

Dupa acelasi ocol de multi kilometri, si zdruncinati de troaca fara suspensii cu care am mers, am ajuns in sfarsit in oras. Dupa 2 zile fara semnal, telefonul a sunat in continuu vreo 5 minute, cu tot felul de mesaje si apeluri pierdute. Probabil ca e ultima excursie in fundul lumii pe care o mai fac!



Cea mai tare distractie


Renumita Cabana 10

Cabana 10

Nu m-a mancat lupul asa ca revin cu o istorisire destul de lunga. Au fost 48 de ore pline de evenimente, unele mai penibile ca altele. Ca sa fac un scurt rezumat, am sa prezint lucruri pe care le-am facut:

• am castigat premiul I la seniori;
• am facut plaja;
• am inceput sa citesc "Demonii" lui Dostoievski;
• am inceput sa lucrez la scenariu;
• am facut foamea,

si lucruri pe care nu le-am facut:

• n-am terminat nici cartea, nici scenariul;
• n-am baut;
• n-am vorbit la telefon;
• n-am dormit bine.

Vineri, cu cateva minute inainte de ora 17:00, ajung in fata liceului si gasesc 2 autobuze de categoria a 7-a, de pe care statea sa cada tabla, ticsite de elevi. Cam 60 ingramaditi in fiecare masina. 30 de grade afara la umbra si cel putin 40 in autobuze. Un heirupism care nu promitea nimic bun.

Daca pe drumul european, cu toate geamurile deschise, calatoria mai era cum era, cand a inceput ploaia si s-au inchis toate geamurile, autobuzul a devenit o sauna pe roti. Deoarece rablele nu puteau urca o panta mai mare de 5%, am facut un ocol de vreo 20 km pe hartoape de tara. Am ajuns la Poiana dupa mai bine de un ceas, si cu 3-4 kg mai slab.

Din peste 120 de oameni, doar vreo 10 au catadicsit sa-si aduca o umbrela. Ne-am adapostit pe terasele de la casute vreo jumatate de ora, pana ce din voce in voce s-a dus vestea sa ne adunam cu totii la cantina. Uzi de ploaie si murdari de noroi, am stat toti mai bine de 2 ceasuri sa fim trecuti pe niste liste care puteau fi intocmite inainte de plecare. Dar unde mai era atunci neprevazutul, emotia, incompetenta si prostia ?!

Dupa atata timp irosit, sunt repartizat in ceea ce mai tarziu avea sa devina renumita Cabana 10 - dar nu inainte ca o voce sa ne anunte ca cei din Vaslui nu vom avea mancare in seara asta, pentru ca cei veniti din alte parti sa aiba destula mancare. "V-am zis doar sa va aduceti mancare" suna placa stricata. Realitatea era alta. Cu doar 2 ore inainte de plecare, aceeasi placa zicea "nu e nevoie sa aduceti mancare, o sa fie destula acolo".

Asa a inceput aventura Cabanei 10. O aventura care a facut din oameni simpli adevarati maestrii ai andurantei si prohibitiei. Asa am invatat ca pot exista 2 tipuri de distractie:

• cu mancare si cu bautura;
• fara mancare si fara bautura.

Am avut parte doar de cea din urma.

Cele 2 cutii de pate de care s-a facut rost cu greu si cateva felii de paine au fost mancare pentru 10 insi. Cu o gura de bere din berea altora si cu o chitara si karaoke a trecut prima seara. De departe momentul cel mai interesant a fost concertul lui Cretu de pe terasa Cabanei 10. S-a adunat jumatate de tabara, s-a cantat, ne-am simtit bine, am mai frecat menta si m-am culcat pe la 23:00.

A doua zi a inceput cum nu se putea mai bine. Micul dejun, anuntat intre 07:30 si 08:00 se terminase deja la 07:45 cand am ajuns la masa, dupa ce am umblat dupa o sursa de apa unde sa-mi fac toaleta. Niste baieti destepti au reusit sa sparga o teava si sa rupa dusurile de la singura cabana dotata cu asa ceva, care trebuia sa deserveasca pe toata lumea. Am prins totusi jumatate de pahar de unica folosinta cu un ceai decolorat, care a fost preparat probabil cu un pliculet de ceai la 10l de apa.

Dupa asa o mancare copioasa, am revenit la Cabana 10, am mai frecat menta pana la 9, mi-am luat stiloul si am purces spre cantina in care s-a tinut concursul. Programat initial de la 9, cu 2 ore timp de lucru, am inceput - cum era normal, la ora 10, avand doar o ora si un sfert la dispozitie.

De tradus un text enervant din engleza in romana, un alt text de Caragiale din romana in engleza si un scurt test grila cu expresii in engleza. Am terminat cam intr-o ora si m-am indreptat spre Cabana, unde am continuat foamea. Masa era anuntata pe la ora 16:00.

Va mai urma ... (si cu poze)

Murat

Era o frumoasa dupa-amiaza calduroasa cu peste 25 de grade la umbra si-am zis hai cu bicicletele pana la statuia lui Stefan cel Mare de la Bacaoani (10 km de Vs). Dupa o lunga perioada de pauza (cam de asta-toamna), pedalam ca pensionarii in parc, si ajungem cam in jumatate de ora. Viteza medie nu a trecut de 25 km/h.

Frecam menta, ne tragem sufletul, ne latra un caine, ne uitam in sus, vin nori de furtuna, plecam. Dupa 50 m de mers, roata de pe spate de la bicicleta lui Axel ramane subit fara aer. Coboram, mergem vreo 10 minute pe langa biciclete, cand incepe sa se inteteasca vantul. Claudiu si cu mine ne urcam pe biciclete, facem din mana si plecam. Every man for himself.

E greu sa mentii directia dreapta cand vantul bate din lateral cu peste 50 km/h, cateva masini trec razant pe langa noi, norii se apropie. Ne adapostim in hotspot-ul cultural al Muntenilor de jos, si anume Caminul Cultural. Peste vreo 15 min ajunge si Axel; picura incet. Ne facem curaj, zicem ca n-o sa tina mult, ca plecam imediat ce se opreste.

Dupa vreo 20 min suntem tot acolo, cu ochii la cer. Parca ploaia se mai opreste. Axel porneste la pas pe langa bicicleta. Ii dam un head start de cateva minute; cand ni se pare ca ploaia s-a mai oprit, ne urcam pe biciclete si pornim. Cam intr-un minut incepe sa toarne cu galeata. Il prindem din urma repede, trecem ca rapidul prin halta Brahasoaia si pe-aici ti-i drumul.

Cu doar cateva zile mai inainte mi-am demontat aparatorile de la roti. Am zis ca nu-mi trebuie toate prostiile pe bicicleta, sa o ingreuneze, etc. Dar nici inapoi nu le mai pun. Am ajuns acasa dupa ce am strans in prealabil tot noroiul de pe strada pe haine si pe picioare, murat ca un castravete. Si la ora asta, inca mai ploua.

De-aia e atat de fain sa mergi cu bicicleta!

Beaten Wives Number Rises 123,3% in Q1

Daca la americani statistici si sondaje din economie apar aproape zilnic, iata ca si Vasluiul intra in lumea buna si se plaseaza pe un loc de top in domeniul high-tech al snopirii nevestelor in bataie.
Vajnicii barbati vasluieni, care isi bat nevasta mai des decat covorul, isi demonstreaza astfel talentul si indemanarea in aceasta activitate de nisa care are un mare potential de dezvoltare.

Mai jos, articolul din Cronica Romana de azi, care promoveaza sportul vasluian la nivel national:
"Barbatii din judetul Vaslui si-au facut un obicei din a-si snopi cu regularitate sotiile in bataie, ei ajungand sa detina un loc fruntas in topul violentelor manifestate in familie. Conform unei statistici efectuate de Directia de Munca si Protectie Sociala, nu mai putin de 67 de femei din judet au ajuns in ultima luna pe patul de spital, in stare grava, dupa ce au fost altoite crunt de sotii lor. Comparativ, in aceeasi perioada a anului trecut, s-au inregistrat doar 30 de astfel de cazuri. Potrivit opiniei reprezentantilor institutiei sus-mentionate, numarul sotiilor vasluiene care iau bataie de la barbati in mod regulat este cu mult mai mare, insa cazurile nu sunt luate in evidenta, fiindca foarte multe dintre victimele agresate nu se prezinta nici la spital si nici la politie, preferand sa-si inghita acasa amarul si pumnii incasati. Motivul principal al cresterii alarmante a numarului de violente in familie sunt, dupa parerea specialistilor in domeniu, consumul de alcool si saracia extrema. „Aceste evenimente neplacute se produc cu preponderenta pe fondul consumului exagerat de alcool, mai ales de proasta calitate, precum si al saraciei care, in judetul nostru, este foarte mare. Barbatii isi pierd mintile dupa cateva pahare baute, isi aduc aminte de nejunsurile din familie si-si bat sotiile care nu au nicio vina pentru acest lucru", a spus Claudia Danila, consilier superior in cadrul DMPS Vaslui."

Asteptam rezultate bune si depasiri de plan pana la sfarsitul anului.