Despre cititul la metrou

Printre multele lucruri care ma lasa usor nedumerit (politistii care mai mult incurca circulatia in intersectie decat s-o fluidizeze, politicieni care ieri au spus ceva, azi se contrazic, si maine contrazic contrazicerea, conducerea Rapidului, pe care, ca-n poezie, azi o vedem si nu e, etc. - dar despre acestea altadata) se numara si oamenii care citesc carti la metrou.

Pe cei cu Razboinicul luminii de Coelho sau Talmacirea viselor ii inteleg, astea sunt carti care nu merita nicio secunda din timpul liber, dar am vazut oameni cu Dostoievski in mana. Si nu era perioada aia mirifica din timpul zilei in care sunt mai multe locuri libere decat ocupate (sic, nu zic la ce ora!), erau momentele in care ti se sufla in ceafa mireasma calda de ceapa, locurile libere sunt mai rare ca o emisiune de cultura la tv, si temperatura in interiorul vagoanelor ajunge cam de codul portocaliu al inmh-ului.

Si in astfel de peisaje il vad pe el/ea, cititorul avid de cunoastere, imbrancit si calcat pe picioare la fiecare 5 secunde, balabanindu-se in toate partile si abia tinandu-se cu o mana de bara de langa usa. Doar cu o mana pentru ca in cealalta tine o carte de sute de pagini pe a carei coperta scrie un singur cuvant, cu litere negre de-o schioapa: DEMONII. Si nu priveste in jur, e total absorbit de lectura, atat de absorbit incat cel care inghionteste din spate ar putea fi si Stavroghin si tot nu si-ar ridica ochii dintre pagini. Din fericire, in spatele sau se afla doar un personaj banal din cartea de zi cu zi, pentru care pasta de dinti o e inventie nedescoperita inca.

Si surprinzator sau nu, nici unul dintre acesti devoratori de cultura ai subteranelor capitalei nu a trecut de pagina 30 a cartii groase, dar aparenta este tot ceea ce conteaza. Dom'le, oamenii astia sunt culti, uite ce carti citesc ei la metrou. Pai cand ajung acasa se scufunda in biblioteca si nu mai ies de acolo pana a doua zi dimineata, cand se mai relaxeaza si ei c-un Demonii sau Idiotul, sau vreo alta carticica-brosura din asta.

Poate ca sunt eu mai ciudatel si nu prea inteleg cum devine cu lectura, ca pana la a deschide o carte trebuie satisfacute niste minime conditii (de decenta, de bun simt zic eu); asa sunt eu, mai sensibil. Dar pe cine vrei sa fraieresti la metrou? Pe fetele din jur pe care le privesti 2-3 secunde si pe care le uiti pana iesi din metrou, pe prietenii care te intreaba "ce carte mai citesti?" sau pe te insuti, traind cu iluzia ca ai mai deschis si tu o carte?

Cabana 10

Nu m-a mancat lupul asa ca revin cu o istorisire destul de lunga. Au fost 48 de ore pline de evenimente, unele mai penibile ca altele. Ca sa fac un scurt rezumat, am sa prezint lucruri pe care le-am facut:

• am castigat premiul I la seniori;
• am facut plaja;
• am inceput sa citesc "Demonii" lui Dostoievski;
• am inceput sa lucrez la scenariu;
• am facut foamea,

si lucruri pe care nu le-am facut:

• n-am terminat nici cartea, nici scenariul;
• n-am baut;
• n-am vorbit la telefon;
• n-am dormit bine.

Vineri, cu cateva minute inainte de ora 17:00, ajung in fata liceului si gasesc 2 autobuze de categoria a 7-a, de pe care statea sa cada tabla, ticsite de elevi. Cam 60 ingramaditi in fiecare masina. 30 de grade afara la umbra si cel putin 40 in autobuze. Un heirupism care nu promitea nimic bun.

Daca pe drumul european, cu toate geamurile deschise, calatoria mai era cum era, cand a inceput ploaia si s-au inchis toate geamurile, autobuzul a devenit o sauna pe roti. Deoarece rablele nu puteau urca o panta mai mare de 5%, am facut un ocol de vreo 20 km pe hartoape de tara. Am ajuns la Poiana dupa mai bine de un ceas, si cu 3-4 kg mai slab.

Din peste 120 de oameni, doar vreo 10 au catadicsit sa-si aduca o umbrela. Ne-am adapostit pe terasele de la casute vreo jumatate de ora, pana ce din voce in voce s-a dus vestea sa ne adunam cu totii la cantina. Uzi de ploaie si murdari de noroi, am stat toti mai bine de 2 ceasuri sa fim trecuti pe niste liste care puteau fi intocmite inainte de plecare. Dar unde mai era atunci neprevazutul, emotia, incompetenta si prostia ?!

Dupa atata timp irosit, sunt repartizat in ceea ce mai tarziu avea sa devina renumita Cabana 10 - dar nu inainte ca o voce sa ne anunte ca cei din Vaslui nu vom avea mancare in seara asta, pentru ca cei veniti din alte parti sa aiba destula mancare. "V-am zis doar sa va aduceti mancare" suna placa stricata. Realitatea era alta. Cu doar 2 ore inainte de plecare, aceeasi placa zicea "nu e nevoie sa aduceti mancare, o sa fie destula acolo".

Asa a inceput aventura Cabanei 10. O aventura care a facut din oameni simpli adevarati maestrii ai andurantei si prohibitiei. Asa am invatat ca pot exista 2 tipuri de distractie:

• cu mancare si cu bautura;
• fara mancare si fara bautura.

Am avut parte doar de cea din urma.

Cele 2 cutii de pate de care s-a facut rost cu greu si cateva felii de paine au fost mancare pentru 10 insi. Cu o gura de bere din berea altora si cu o chitara si karaoke a trecut prima seara. De departe momentul cel mai interesant a fost concertul lui Cretu de pe terasa Cabanei 10. S-a adunat jumatate de tabara, s-a cantat, ne-am simtit bine, am mai frecat menta si m-am culcat pe la 23:00.

A doua zi a inceput cum nu se putea mai bine. Micul dejun, anuntat intre 07:30 si 08:00 se terminase deja la 07:45 cand am ajuns la masa, dupa ce am umblat dupa o sursa de apa unde sa-mi fac toaleta. Niste baieti destepti au reusit sa sparga o teava si sa rupa dusurile de la singura cabana dotata cu asa ceva, care trebuia sa deserveasca pe toata lumea. Am prins totusi jumatate de pahar de unica folosinta cu un ceai decolorat, care a fost preparat probabil cu un pliculet de ceai la 10l de apa.

Dupa asa o mancare copioasa, am revenit la Cabana 10, am mai frecat menta pana la 9, mi-am luat stiloul si am purces spre cantina in care s-a tinut concursul. Programat initial de la 9, cu 2 ore timp de lucru, am inceput - cum era normal, la ora 10, avand doar o ora si un sfert la dispozitie.

De tradus un text enervant din engleza in romana, un alt text de Caragiale din romana in engleza si un scurt test grila cu expresii in engleza. Am terminat cam intr-o ora si m-am indreptat spre Cabana, unde am continuat foamea. Masa era anuntata pe la ora 16:00.

Va mai urma ... (si cu poze)

Poiana Caprioarei

Intr-un ceas plec spre tabara Poiana Caprioarei pentru weekend. 2 zile in mijlocul padurii, departe de orice tehnologie - internet, telecablu ... macar curent electric sa fie.

2 zile in care imi propun sa mananc si sa beau bine, sa fac plaja, sa citesc Dostoievski si sa incep sa lucrez la scenariul unui film care o sa rupa gura targului. Ramane de vazut si cate vor fi realizate.

A, scopul oficial e concursul de traduceri "Corneliu M. Popescu", aflat anul asta la a IV-a editie.

Daca nu ma mananca lupul, ne mai auzim peste 2 zile.