Vesti bune

Prezent la Festivalul Anonimul de la Sfantul Gheorghe, Cristian Mungiu, castigatorul Palme D'Or 2007 cu filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" aduce o veste buna iubitorilor de film (ma refer la cei care dau bani pentru un film la cinema si nu-l pirateaza sa-l vada acasa pe monitor) din Vaslui:

În România mai sunt doar 35 de săli de cinema. Jumătate dintre judeţele ţării nu mai au nici un cinematograf. Am profitat de mica simpatie faţă de persoana mea, din acest moment, şi am mobilizat sprijinul unor parteneri. Vom face un fel de tur (turul va cuprinde 15-20 de orase) cu acest film în casele de cultură sau în alte locuri unde poate fi arătat, la Vaslui sau altundeva. Vasluiul este unul dintre judeţele în care nu mai există nici un cinematograf funcţional, astfel că nici măcar filmul „A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu, care a fost turnat acolo, nu a putut fi proiectat în oraşul natal al regizorului, anul trecut.

Asadar, vasluienii si alti cativa amarasteni din 14-19 orase vor avea ocazia sa vada "pe viu" un film castigator la Cannes.

Se pare ca estimarea mea referitoare la numarul de cinematografe (2-3 pe judet) a fost mai mult decat optimista. Succesul pe care il va avea acest tur va depinde enorm de publicitatea de care va beneficia.

Sa speram ca sprijinul partenerilor va fi suficient atat pentru proiectarea filmului la un pret rezonabil pentru public (de exemplu, sa nu fie mai mare decat pretul obisnuit al unui bilet de cinema + biletul dus-intors pana la Iasi), ca impreuna cu filmul vor face deplasarea si Cristian Mungiu si o parte a echipei sale, si ca posturile nationale de radio/tv se vor alatura campaniei.

Una peste alta, e o dovada ca lucrurile in cinematografia romaneasca se misca un pic si in tara, dupa succesele din strainatate. Cristian Mungiu merita toate felicitarile pentru aceasta initiativa, si-l pot asigura de tot sprijinul meu (cumparat 2 bilete si promovat pe blog).

Festivalul de la Cannes

Ca la orice competitie la care participa romani, ziaristii nostrii s-au gandit sa infloreasca si sa umfle o contributie care va fi uitata in cel mult cateva zile de la fesival. Se aplica aceleasi metode ca pe vremea lui Ceasca, de data asta de dragul publicitatii ieftine si a comercialului.

Intru-un articol titrat "Invazie romaneasca la Cannes", opulenta petrecerii organizate de romani (de parca asta ar fi punctul culminant al intregului festival) contrasteaza cu fomismul unor actori care nu au gasit sustinere pentru activitatea lor. Poate ca daca in loc sa dea o petrecere ar fi platit cazarea si pentru niste actori, ar fi parut si ei cetateni ai unei tari cu respect pentru cultura. Asa, suntem inca un motiv de misto pentru presa de afara.

Comparatie intre press coverage-ul de la noi si de la ei:

"Coordonatorii standului, Mihai Gligor si Laurentiu Bratan, au pus la cale si o petrecere a romanilor, de 20.000 de euro. Una cu 350 de invitati, sampanie si speech-uri. „Va fi aproape de plaja, exact pe Croazeta, la o terasa vizavi de Hotelul Ritz Carlton. Ne asteptam cam la 200-300 de invitati, printre care producatori, distribuitori straini, jurnalisti si cineasti”, a detaliat Mihai Gligor."

"In the race for the Palme d'Or top prize they [regizorii americani la care se face referire in articol, nota mea] are up against more obscure film makers like France's Catherine Breillat and Christophe Honore, Kim Ki-duk and Lee Chang-dong of South Korea, Romania's Cristian Mungiu and Ulrich Seidl of Austria."


De remarcat ca cu tot subiectivismul lor, nu au uitat sa prezinte competitia si background-ul festivalului, pe cand ai nostri nu-si vad lungul ca, vezi Doamne, dau ei o petrecere la Cannes.