Despre semafoare

Incepand de azi, metropola (Vaslui) se poate lauda cu punerea in functiune a noului semafor de pe str. Stefan cel Mare, la trecerea de pietoni dintre Hotel Racova si Sensiblu. Semafor care arata culoarea verde pentru pietoni vreo 10-15 secunde, si pentru masini aceeasi culoare cam 1 minut.

Ceea ce inseamna cam 50-55 de secunde pierdute pentru pietoni la fiecare traversare de strada, iar pentru soferi niste nervi in plus. Daca intrezareste cineva rolul acestei minunate reglementari din buricul targului, sa nu se jeneze si sa ni-l faca si noua cunoscut.

Si cum am avut azi drum prin zona, am vazut cu ochii mei si am auzit cu urechile mele spectacolul vietii de la semafor. 2 politisti comunitari, cate unul pe fiecare sens de circulatie, fiecare imbracat cu o veste verde reflectorizanta care nu prea se asorta cu restul uniformei, purtand pe chip expresii care nu se asortau deloc cu mediul urban, "dirijau" circulatia.

Semnele lor nu aduceau nici de departe cu semnalele agentului de circulatie. Desenele alea frumoase din cartile groase care trebuie invatate pentru examenul de sofer. Pentru masini, semnalul spunea ceva de genul "Uai, hai sa-ti arat ceva aici!" si nicidecum semnalul clasic "Mariti viteza". Daca nu ziceai ca zboara, sigur ziceai ca incearca sa decoleze. Si gesturile erau insotite de sunete stridente de fluier, la fiecare 2 secunde.

Pentru pietoni, semnalul era mult mai condescendent, o miscare laterala a bratului insotita de cuvintele "Haideti, poftiti!" de parca stimabilul invita lumea in anticamera personala. Legislatia spune ca daca intr-o intersectie semaforizata sunt prezenti agenti de circulatie, se vor respecta semnalele agentilor, ignorandu-se culoarea semaforului. Dar cum domnii in verde opreau masinile cand era rosu la masini si le lasau sa treaca cand era verde, care mai era rolul lor ?

In minutul de asteptare a verdelui eliberator, multimea care se aduna devenea nerabdatoare, incepea sa priveasca cu ura agentul, incepeau mistourile la adresa uniformei, si cand nu se mai apropiau masini, chiar daca semaforul arata tot rosu, multimea traversa, spre nemultumirea resemnata a agentului.

- Da' inca nu v-am facut semn sa treceti.
- Hai ba, ne lasi ?
- Unii au treaba, n-au timp sa stea toata ziua pe trecerea de pietoni.

Si cum sederea mea in apropierea zonei cu pricina a fost prelungita de asteptarea unei persoane de gen feminin, am avut ocazia sa mai asist la un episod al nesfarsitei comedii. Prilej cu care am observat si locatia unuia din cele 2 semafoare pentru masini - la 10 m de locul de oprire, acoperit partial de un copac. Daca abia l-am vazut eu, cum l-or vedea soferii ?

La fel de bine l-a ignorat si un Mercedes argintiu care a franat brusc pe trecerea de pietoni - era pacat sa calci bunatate de politist comunitar. Semaforul arata culoarea rosie pentru masini. In urma masinii a alergat un al treilea politist, care a inceput sa gafaie dupa un sprint de 10 m, de la semafor pana la masina oprita.

Un trecator: Asta e dom' viceprimar.
Alt trecator: Dom' viceprimar n-are semafor.
Politistul de pe trecerea de pietoni: Lasa-l, ba, sa treaca!
Politistul extenuat casca un pic ochii si se intoarce la umbra copacului de langa semaforul aflat la 10 m de trecerea de pietoni.

Si daca as mai fi stat ceva timp prin zona, as fi scris poate de 3 ori mai mult, dar cum sunt un om ocupat, m-am carat de la fata locului, si cum inca mai sunt un om ocupat, am sa inchei istorioara aici.

Vaslui, aceasta metropola a Romaniei

Din seria de stiri "Din Vaslui, numai de bine", mi-au atras atentia azi 2 stiri: una de pe Rompres, alta de pe Wall Street.

Ca orice stire din Vaslui care apare la nivel national, si asta e de rau. Maicuta exorcizata de un preot, copii de la orfelinat care au murit de foame, sotii care si-au incasat-o de la soti, etc.

De data asta, e randul vacilor din comuna Stefan cel Mare sa intre in prim-plan. Din cauza secetei, imasul e parjolit si animalele mor de foame. Taranii au ajuns sa le vanda pe preturi de nimic. O vaca se poate cumpara si cu 2 milioane.

Daca impotriva caldurii e mai greu sa lupti, ar fi mai bine sa se umble un pic pe la mentalitate. Oricat de frumos ar fi sa ai in ograda la tara catel, vitel, purcel, inainte trebuie sa te gandesti: Pentru cat timp am sa-i dau mancare ? Cat ma costa pe luna sa tin o vaca ? Ce beneficii imi aduce ? N-as putea sa am aceleasi beneficii la un pret mai redus daca as cumpara lapte si carne de la piata ?

Din pacate, de cele mai multe ori, raspunsul la ultima intrebare e da, dar cum convingi taranul sa iasa din economia de subzistenta si sa intre in economia de piata ? Cum orice initiativa guvernamentala n-are nici un efect, pana la urma tot economia de piata ii va aduce pe tarani la sapa de lemn. N-avem decat sa mai asteptam vreo 5-10 ani.


Surpiza zilei vine de pe un cotidian online, care prezinta probabil in premiera o stire economica din Vaslui. Conform articolului, lantul francez de magazine Inter Marche a deschis ieri, 20 iunie, la Vaslui, primul mall din judet, cu o investitie de 12 milioane euro, fiind a zecea locatie din Romania a grupului, si comercializand peste 12 000 de articole.

Toate bune si frumoase, numai ca nu e primul mall si nu comercializeaza 12 000 de articole; decat, poate, daca numeri toate scobitorile. Primul mall s-a deschis mai prin primavara, dar probabil ca cine a scris articolul n-a mai intrat in oras, a ramas la Inter Ex. Ca si primul mall, s-a deschis inainte sa fie terminat si ca spatiile din interior sa fie vandute. Raioane intregi goale nu mai surprind pe nimeni. Firme straine, treburi romanesti.

Murat

Era o frumoasa dupa-amiaza calduroasa cu peste 25 de grade la umbra si-am zis hai cu bicicletele pana la statuia lui Stefan cel Mare de la Bacaoani (10 km de Vs). Dupa o lunga perioada de pauza (cam de asta-toamna), pedalam ca pensionarii in parc, si ajungem cam in jumatate de ora. Viteza medie nu a trecut de 25 km/h.

Frecam menta, ne tragem sufletul, ne latra un caine, ne uitam in sus, vin nori de furtuna, plecam. Dupa 50 m de mers, roata de pe spate de la bicicleta lui Axel ramane subit fara aer. Coboram, mergem vreo 10 minute pe langa biciclete, cand incepe sa se inteteasca vantul. Claudiu si cu mine ne urcam pe biciclete, facem din mana si plecam. Every man for himself.

E greu sa mentii directia dreapta cand vantul bate din lateral cu peste 50 km/h, cateva masini trec razant pe langa noi, norii se apropie. Ne adapostim in hotspot-ul cultural al Muntenilor de jos, si anume Caminul Cultural. Peste vreo 15 min ajunge si Axel; picura incet. Ne facem curaj, zicem ca n-o sa tina mult, ca plecam imediat ce se opreste.

Dupa vreo 20 min suntem tot acolo, cu ochii la cer. Parca ploaia se mai opreste. Axel porneste la pas pe langa bicicleta. Ii dam un head start de cateva minute; cand ni se pare ca ploaia s-a mai oprit, ne urcam pe biciclete si pornim. Cam intr-un minut incepe sa toarne cu galeata. Il prindem din urma repede, trecem ca rapidul prin halta Brahasoaia si pe-aici ti-i drumul.

Cu doar cateva zile mai inainte mi-am demontat aparatorile de la roti. Am zis ca nu-mi trebuie toate prostiile pe bicicleta, sa o ingreuneze, etc. Dar nici inapoi nu le mai pun. Am ajuns acasa dupa ce am strans in prealabil tot noroiul de pe strada pe haine si pe picioare, murat ca un castravete. Si la ora asta, inca mai ploua.

De-aia e atat de fain sa mergi cu bicicleta!