Murat

Era o frumoasa dupa-amiaza calduroasa cu peste 25 de grade la umbra si-am zis hai cu bicicletele pana la statuia lui Stefan cel Mare de la Bacaoani (10 km de Vs). Dupa o lunga perioada de pauza (cam de asta-toamna), pedalam ca pensionarii in parc, si ajungem cam in jumatate de ora. Viteza medie nu a trecut de 25 km/h.

Frecam menta, ne tragem sufletul, ne latra un caine, ne uitam in sus, vin nori de furtuna, plecam. Dupa 50 m de mers, roata de pe spate de la bicicleta lui Axel ramane subit fara aer. Coboram, mergem vreo 10 minute pe langa biciclete, cand incepe sa se inteteasca vantul. Claudiu si cu mine ne urcam pe biciclete, facem din mana si plecam. Every man for himself.

E greu sa mentii directia dreapta cand vantul bate din lateral cu peste 50 km/h, cateva masini trec razant pe langa noi, norii se apropie. Ne adapostim in hotspot-ul cultural al Muntenilor de jos, si anume Caminul Cultural. Peste vreo 15 min ajunge si Axel; picura incet. Ne facem curaj, zicem ca n-o sa tina mult, ca plecam imediat ce se opreste.

Dupa vreo 20 min suntem tot acolo, cu ochii la cer. Parca ploaia se mai opreste. Axel porneste la pas pe langa bicicleta. Ii dam un head start de cateva minute; cand ni se pare ca ploaia s-a mai oprit, ne urcam pe biciclete si pornim. Cam intr-un minut incepe sa toarne cu galeata. Il prindem din urma repede, trecem ca rapidul prin halta Brahasoaia si pe-aici ti-i drumul.

Cu doar cateva zile mai inainte mi-am demontat aparatorile de la roti. Am zis ca nu-mi trebuie toate prostiile pe bicicleta, sa o ingreuneze, etc. Dar nici inapoi nu le mai pun. Am ajuns acasa dupa ce am strans in prealabil tot noroiul de pe strada pe haine si pe picioare, murat ca un castravete. Si la ora asta, inca mai ploua.

De-aia e atat de fain sa mergi cu bicicleta!