
Din ciclul "Ba, Ioane, mi-am luat si eu telefon!", urmeaza un monolog pe tema comunicarii, in general, despre telefoane si cartele, in particular. Ca tot se mai intrebau unii-altii daca mai exist, dat fiind faptul ca n-am mai scris pe blog, iata ca schimb cartele, deci exist.
gaby: e prima data cand folosesc o cartela ... pana acuma nici nu stiam unde vine bagata cartela ... stiam doar ca se scoate partea din spate de la telefon
gaby: am desfacut si ma uitam ca ala la poarta noua
gaby: ca nu se vedea cartela
gaby: am scos si acumulatorul, si evrika!
gaby: da' acuma nu-mi dadeam seama cum iese cartela, ca era acoperita de o chestie de metal, si-am zis sa aduc o surubelnita (cand telefonul a vazut surubelnita, cartela a iesit singura)
gaby: reusesc eu pana la urma sa bag cartela vodafone, si acuma sa deschid telefonul
gaby: eu imi imaginam acuma ca totul o sa fie blank pe el, ca s-a pierdut tot
gaby: si cand mi-a zis sa setez data si ora, chiar am crezut ca e asa
gaby: si chiar daca scria acolo care e codul pin, eu tot am razuit ... cu degetul
gaby: si pe urma, cand sa te sun, se baga roboata aia pe fir, ca bine ati venit, ca nu stiu ce tasta sa apas ... and i was like, get off the line, bitch ... dupa ce ca sun ca un nebun la ora asta (tarzie, in noapte), ma mai tine si aia de vorba
gaby: si cam asta e aventura mea cu cartela vodafone, aventura prilejuita cu fericita ocazie de a te suna pe tine (pe cine? nu zic)
Nota: A nu se interpreta ca reclama.