Showing posts with label O poezie pe saptamana. Show all posts
Showing posts with label O poezie pe saptamana. Show all posts

Sunday, September 9, 2007

O poezie pe saptamana - Episodul al 2-lea


Volumul Moartea citeste ziarul a fost publicat in 1989 la Amsterdam si abia in 1990 la Bucuresti, fiind cenzurat de comunisti. In 1971, Mircea Dinescu lua premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru debut. Inainte de a fi membru al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, este mai intai portarul acestei institutii. In ultimele luni ale comunismului a fost sub arest la domiciuliu, dar textele sale anti-comuniste erau citite la Europa Libera. Poezia Doamne-fereste face parte din volumul mentionat la inceput.

Doamne-fereste

Istoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste.


Este un personaj la fel de colorat ca puloverul pe care l-a purtat la revolutie. Astazi este mai putin cunoscut pentru poezie si mai mult pentru prezenta la televizor, dar si in presa scrisa, ca editorialist si publicist. Latifundiar, proprietar de castel si de port cultural la malul Dunarii, patron de reviste, este apreciat pentru carisma si sinceritatea sa.

Prin anii 2005-2006, intr-o emisiune la Realitatea, cutreiera satele romanesti de pe malul Dunarii, vorbind cu taranii, vacile, cainii, tractoarele despre teme care variau de la sport si politica pana la integrarea europeana. I-a facut celebrii pe membrii fanfarei Mambo Siria, prin promovarea frecventa in cadrul emisiunii. Mai jos, renumita piesa Cu surubu':

Saturday, September 1, 2007

O poezie pe saptamana - Episodul 1

M-am gandit sa incep o mica traditie, acum, la inceput de toamna, cu un iz de cultura ca un parfum de ghiocei printre copacii cu frunzele deja aramii. O sa prezint in fiecare duminica o poezie care s-ar putea sa aiba sau nu oarece legatura cu evenimente recente. Nu asta e intentia.

Intentia e sa postez lucruri interesante si pentru iubitorii de poezie care mai trec pe blog. (1-2, cati or fi ei) S-ar putea totusi sa fiu optimist in estimare. Si ce poezie mai potrivita pentru inceput ca Emotie de toamna, de Nichita Stanescu ? Poezia face parte din volumul O viziune a sentimentelor, publicat in anul 1964.


Emoţie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.



Versurile au fost puse pe muzica de Nicu Alifantis, intr-un disc lansat in 1996, intitulat Nichita, care pe langa melodille lui Alifantis cu versuri de Nichita Stanescu, numara si 13 "ganduri", inregistrari ale poetului.



De Nichita Stanescu se stiu destul de multe, insa si mai multe lucruri nu prea se cunosc si merita stiute. De exemplu, in 1980, este nominalizat la premiul Nobel pentru literatura. In clasa intai, ramasese repetent.

In liceul "I.L. Caragiale" din Ploiesti ajunge o mica vedeta, desenand caricaturi, compunand versuri in argou, jucand fotbal, indragotindu-se de sora unui prieten. Se si casatoreste cu prima sa dragoste, dar cei 2 se despart dupa an (aviz indragostitilor!).

Cand are, in sfarsit, o locuinta numai a sa (intr-un bloc din Piata Amzei), aceasta locuinta ramane deschisa zi si noapte tuturor celor care vor sa-l viziteze: tineri cu aspiratii literare, scriitori importanti, muzicieni, amatori de interviuri sau cate o frumoasa necunoscuta care ii aduce covrigi calzi de la simigeria de peste drum.

De aceea, pentru mine, muntele munte se zice; de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune;de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste; de aceea, pentru mine, viata se traieste. (Nichita Stanescu)