Despre Cristian Sima

Destul de putina lume a auzit de Cristian Sima, dar asta pentru ca nu a vrut el. A absolvit o facultate de matematica. In 1990, s-a urcat in Oltcit si a plecat spre Italia. A predat pentru un timp calculul probabilitatilor la Universitatea din Siena. (nu, n-a plecat la capsuni)

A aplicat apoi ce stia mai bine pe bursa din Italia, si in cativa ani a ajuns milionar. (in orice valuta, chiar si lire sterline) In 1997 s-a intors in Romania, unde a infiintat WBS. Pentru ani buni, WBS a fost singura companie de brokeraj din Romania care intermedia tranzactii la NYSE, Tokyo, pe toate bursele mari.

In ultimii ani, a aparut sporadic in presa, cu cate un articol economic pe la diferite ziare. Informatiile cu care venea, stilul aluziv, erudit si practica pe cele mai mari burse l-au transformat intr-un fel de oracol - ce mai, Warren Buffet al Romaniei. Articolele sale contin deseori trimiteri catre literatura, atragandu-i si pe cititorii care nu dau doi bani (lei, dolari, etc. ) pe indicii de la New York.

Anul acesta a fost pentru o scurta perioada (cateva luni) administrator al Bursei de Valori Bucuresti (BVB). Cand se parea ca BVB isi gasise in sfarsit o conducere performanta, Sima demisioneaza, denuntand lipsa de transparenta si conservatorismul membrilor Consiliului BVB.
In prezent este unul din actionarii minoritari Hotnews, unde publica articole din an in Paste.

Si aici vroiam sa ajung (cam lunga introducerea). La cel mai recent articol al sau, referitor la prezenta in emisiunea lui Turcescu de la Realitatea TV, 100%. La finalul emisiunii, Sima a scos 2 bile (una alba, una neagra) si l-a intrebat pe Turcescu ce inseamna CNN, partenerul cu care se tot lauda Realitatea. Turcescu s-a scarpinat un pic dupa ureche, si ...




Articolul asta ar trebui recitit, daca nu zilnic, macar in fiecare saptamana. Citez aici doar cateva fraze (restul il gasiti la link-ul de mai sus):

Ganditi-va cand vi s-a spus ultima oara si cand ati spus la randul dumneavoastra “Bravo”.
Nu vreau sa fiu ipocrit si sa ascund satisfactia personala pe care am incercat-o in momentul in care am livrat bila neagra lui Turcescu; m-a dezgustat insa reactia de bucurie pe care au avut-o dupa aceea mass-media si mai ales aceasta hazna universala numita Internet. Tot ceea ce doi oameni responsabili si de buna-credinta au incercat sa comunice s-a rezumat doar... la o bila neagra.

Daca sunteti curiosi ce s-a mai intamplat in respectiva emisiune, o puteti gasi aici.
Daca inca mai sunteti curiosi si acest personaj v-a starnit un pic interesul, puteti gasi lucruri interesante citind ymterviul acordat lui Iulian Comanescu, pe la inceputul anului, aici.
Si daca macar unul din cei care citesc pe aici spun "uite ma ce om, o sa-l urmaresc de-acum inainte", tot am facut ceva.

Italia

(Partea a 2-a)

Continuare de la postul asta.

Avem cam 2 ore de frecat menta prin oras. Ne hotaram sa mergem o ora intr-o singura directie si intr-o ora sa fim inapoi. Zis si uitat. Coboram spre mare, spre port, pe langa care ajungem in vreo 20 de minute. Circulatie ingrozitoare, se trece si pe verde, si pe rosu. Nu ramanem prea surprinsi de preturile din magazine. Eternul dicton "la ei e mult mai scumpa viata" e foarte departe de realitate. O aproximare foarte generala nu arata preturi cu mai mult de 50% mai mari ca la noi. Asta in conditiile in care salariul mediu in Italia este de cel putin 10 ori mai mare.

Vedem portul comercial, cateva monumente de langa port, impunatoare cladire a trezoreriei pazita cu pistoale automate. Si fac cea mai mare greseala a zilei - caut sa schimb niste lei in euro. Astfel intru in contact cu lumea bancara a Anconei. In loc de usa obisnuita, cu maner, toate aveau la intrare un fel de tub in care intrai dupa ce apasai un buton. Total nerecomandat claustrofobilor, pentru ca abia era loc de o persoana destul de supla, si trebuia sa stai in tub vreo 5 secunde, pana se deschidea pe partea cealalta.

Ajungem inauntru. Se lucra la 2 ghisee din 3. Dupa 5-10 minute de asteptat, ajung in fata.
"Hello, I need to change some money."
"..."
"Do you speak English?"
Face un semn cu mana si imi zice in italiana sa astept. Probabil se duce dupa un translator.
Peste 5 minute se intoarce cu un creion cu care imi arata pe o foaie pe care erau afisate cursurile a peste 30 de monede (leul era ultima de pe foaie) doar dolarul american si lira sterlina. E clar. Arividerci!

Am mai "vizitat" 2-3 banci, cu acelasi rezultat. Ne uitam la ceas si vedem ca abia avem timp sa ne intoarcem. Pornim in mars fortat prin coclaurile orasului, pe strazi cu pante de pana la 20%. Incurcam drumurile, pana la urma ne intoarcem inapoi pe acelasi drum. Ajungem pe la 13:25.

D-l prof. Alex. Mita (de-acum incolo numit " profu' ") zice sa ne intalnim cu totii - romani, corespondenti si profesori - in piata Cavour la ora 16:00, ca sa ni se arate orasul.
Cativa nefericiti, printre care ma numaram si eu, erau la ora respectiva in piata cu pricina. Se aduna cam jumatate pana pe la 16:30, cam cand vine si profa lor. In fine, pe la 17:30 eram cam toti, in afara de profu'. Care nu s-a mai obosit sa vina. Pe la 6 profa lor pleaca si lumea se raspandeste care incotro; ne mai plimbam vreo jumatate de ceas, si acasa. 2 ore de asteptat in piata si jumatate de ora de lalaiala fara nici un obiectiv.

Scarbit de toate si de tot, m-am culcat devreme si am dormit neintors.

Va mai urma ...