To'arasa Udrea, ma inclin

Ceea ce n-a reusit Cupa Mondiala, scaderea salariilor si pensiilor, criza economica, intrarea Romaniei in UE, summit-ul NATO de la Bucuresti si in general niciun eveniment din ultimii douazeci de ani, a reusit Elena Udrea. Nici nu ma indoiam de capabilitatile fabuloase ale domniei sale; o persoana care poate conduce doua ministere in acelasi timp, fara sa-i curga un strop de sudoare, nu s-a mai nascut de la Napoleon incoace pe continentul european.

Ce n-au reusit evenimentele de mai sus si a reusit d-na Elena Udrea este o expunere mediatica al carei precedent poate fi constituit doar de Congresele partidului mult iubit de dinainte de 1989. Pentru un strain care deschide astazi pentru prima data pagina de internet a unei agentii de presa romanesti, ar putea avea impresia ca Romania are o populatie foarte redusa (fiecare intelege termenul cum vrea), formata din Elena Udrea si ceilalti.

Printre stirile cu furtuni, coduri colorate emise de ANM (de ce se vorbeste atat de mult despre vreme in Romania?), litoralul in weekend si jafurile armate de la banci, vara este de altfel un anotimp destul de sarac in stiri bombastice. Noroc de batranii care mai lesina de caldura pe strazi.

Ei, intr-o astfel de duminica de vara a reusit Elena Udrea sa monopolizeze pagina de internet a Mediafax. Eu am numarat 44! (PATRUZECI SI PATRU) de link-uri catre stiri cu Elena Udrea, multe din ele repetandu-se. De asemenea, doamna Udrea are mai multe poze cu ea pe homepage-ul mediafax decat are probabil pe propriul telefon mobil. Primele 9 stiri - toate cu Elena Udrea, bineinteles - au cate o poza. In total, 11 poze cu Elena Udrea!. Ceausescu se rasuceste in mormant de invidie; nici el, nici Elena lui la un loc n-ar fi reusit performanta asta.

Si ca sa nu creada cineva ca vorbesc prostii, atasez mai jos niste poze cu site-ul mediafax de duminica, 20 iunie, in jurul orelor 14:00 (click pentru marire).

In concluzie, nu ar fi prea multe de spus. Ca avem o tara de doi bani, ca avem conducatorii pe care-i meritam, ca unii sunt mai presus de lege, ca presa e ahtiata doar dupa senzational, ca nu avem valori, ca nu avem lideri de opinie, ca etc si etc.

Ce pot eu sa fac? Pot sa boicotez mediafax pana vor incepe si ei sa boicoteze nulitatile, pot sa atrag atentia asupra derapajelor de acest gen, pot incerca sa conving persoane cu bun simt sa procedeze la fel. Nu e mult, dar e un inceput, si e ceva concret.
Voi mai intra probabil de 2-3 ori pe mediafax vara asta, sa vad daca s-a schimbat ceva. Daca voi avea din nou impresia ca am intrat din greseala pe pagina de facebook a Elenei Udrea, probabil ca nu voi mai intra niciodata.
Rusine mediafax! Rusine Ele.. n-are.

Romania, in presa internationala

Daca tot mi-am reamintit parola de la contul Blogger, am zis sa mai scriu ceva. De exemplu, am deschis azi articolul central de pe pagina New York Times, vorbea despre o noua moda in Paris. Cum ca sunt vreo 20,000 de biciclete de inchiriat in oras, preturile sunt modice, lumea face miscare, scade poluarea, etc.













Si la un moment dat:

Still, there have been significant problems with traffic congestion and safety, vandalism and theft. At least 3,000 of the bikes have been stolen — nearly 15 percent of the total, and twice original estimates. Some have been seen in Romania or found in shipping containers on their way to Morocco.

Nu inteleg de ce ar fura cineva o bicicleta de ~20 kg (50 pounds) si apoi ar trece prin atatea incurcaturi pentru a o aduce in Romania. Un Renault, un Peugeot mai inteleg. Da' cu bicicleta ce-ati avut?

Si nu stiu cum se face, dar fiecare bicicleta costa $3,460. Cum sa platesti atat pentru o bicicleta atat de grea, cu o singura viteza si de dimensiune medie ? Se pare ca si alesii francezi au acelasi talent in a cheltui bani publici. Si din nou ma intreb: astia care "importa" bicicletele in Romania se asteapta sa le dea cineva vreun ban pe ele?

Salariu de absolvent

Revista Capital a publicat in cel mai recent numar 2 articole, primul referitor la salariul de dupa absolvirea unei facultati, iar al doilea despre alegerea dintre familie si cariera.

Loredana Vladareanu (senior consultant HART Consulting) declara: Tinerii care au avut un job (full time sau part time) in timpul facultatii pot obtine salarii considerabil mai mari decat cei care nu au o experienta anterioara. Astfel, ca plaja pentru prima categorie, putem vorbi de sume începand de la 350 – 500 euro net, in timp ce pentru cea de-a doua categorie, de 250 – 300 euro net.

De cativa ani, absolventii din IT au cel mai mare salariu de start, datorat in principal concurentei mari dintre firme pentru personal cat mai tanar si mai calificat. Chiar daca salariul e mai mare cu 100-200 euro decat media, nici macar nu se compara cu cele din Cehia, Slovacia - ce sa mai vorbim de Occident.


Al doilea articol are la baza un studiu al PwC de anul trecut. Bianca Moraru Demeter, project manager in cadrul firmei de recrutare Professional, explica ce inseamna relocarea: De obicei, relocarea implică asumarea unor responsabilităţi suplimentare sau o expunere profesională la un alt nivel, oportunitatea de a ajunge într-un oraş mai mare, cu mai multe posibilităţi, avantaje financiare crescute, atât prin salariu, cât şi prin beneficiile relocării, precum prime, plata cheltuielilor de închiriere a unei noi locuinţe, asigurarea transportului.

Si totusi, foarte putini angajati accepta oferta de relocare a firmei in momentul in care sunt pusi in fata unei asemenea oportunitati. Capital prezinta ca dezavantaj al relocarii doar familia. Sa fie familia atat de importanta pentru romani, sau factori ca lipsa de initiativa, comoditatea, vechea locuinta, nostalgia, prietenii, sau casiera bruneta de la asociatia de locatari sa fie motive la fel de importante ?


Daca aveti si alte optiuni decat cele din sondaj, publicati-le la comentarii.

Despre Cristian Sima

Destul de putina lume a auzit de Cristian Sima, dar asta pentru ca nu a vrut el. A absolvit o facultate de matematica. In 1990, s-a urcat in Oltcit si a plecat spre Italia. A predat pentru un timp calculul probabilitatilor la Universitatea din Siena. (nu, n-a plecat la capsuni)

A aplicat apoi ce stia mai bine pe bursa din Italia, si in cativa ani a ajuns milionar. (in orice valuta, chiar si lire sterline) In 1997 s-a intors in Romania, unde a infiintat WBS. Pentru ani buni, WBS a fost singura companie de brokeraj din Romania care intermedia tranzactii la NYSE, Tokyo, pe toate bursele mari.

In ultimii ani, a aparut sporadic in presa, cu cate un articol economic pe la diferite ziare. Informatiile cu care venea, stilul aluziv, erudit si practica pe cele mai mari burse l-au transformat intr-un fel de oracol - ce mai, Warren Buffet al Romaniei. Articolele sale contin deseori trimiteri catre literatura, atragandu-i si pe cititorii care nu dau doi bani (lei, dolari, etc. ) pe indicii de la New York.

Anul acesta a fost pentru o scurta perioada (cateva luni) administrator al Bursei de Valori Bucuresti (BVB). Cand se parea ca BVB isi gasise in sfarsit o conducere performanta, Sima demisioneaza, denuntand lipsa de transparenta si conservatorismul membrilor Consiliului BVB.
In prezent este unul din actionarii minoritari Hotnews, unde publica articole din an in Paste.

Si aici vroiam sa ajung (cam lunga introducerea). La cel mai recent articol al sau, referitor la prezenta in emisiunea lui Turcescu de la Realitatea TV, 100%. La finalul emisiunii, Sima a scos 2 bile (una alba, una neagra) si l-a intrebat pe Turcescu ce inseamna CNN, partenerul cu care se tot lauda Realitatea. Turcescu s-a scarpinat un pic dupa ureche, si ...




Articolul asta ar trebui recitit, daca nu zilnic, macar in fiecare saptamana. Citez aici doar cateva fraze (restul il gasiti la link-ul de mai sus):

Ganditi-va cand vi s-a spus ultima oara si cand ati spus la randul dumneavoastra “Bravo”.
Nu vreau sa fiu ipocrit si sa ascund satisfactia personala pe care am incercat-o in momentul in care am livrat bila neagra lui Turcescu; m-a dezgustat insa reactia de bucurie pe care au avut-o dupa aceea mass-media si mai ales aceasta hazna universala numita Internet. Tot ceea ce doi oameni responsabili si de buna-credinta au incercat sa comunice s-a rezumat doar... la o bila neagra.

Daca sunteti curiosi ce s-a mai intamplat in respectiva emisiune, o puteti gasi aici.
Daca inca mai sunteti curiosi si acest personaj v-a starnit un pic interesul, puteti gasi lucruri interesante citind ymterviul acordat lui Iulian Comanescu, pe la inceputul anului, aici.
Si daca macar unul din cei care citesc pe aici spun "uite ma ce om, o sa-l urmaresc de-acum inainte", tot am facut ceva.

Sex. Porno. XXX

Dupa o lunga perioada de inactivitate, in care putine lucruri mai merita comentate, revin cu cateva randuri despre un articol recent din Adevarul de Vaslui - pe scurt, o eleva minora de la Liceul Mihail Kogalniceanu (LMK) a fost filmata de un adult intretinand relatii sexuale cu alti 2 minori (de sex opus).

Clipul a aparut de vreme buna pe net, si de scurta vreme in atentia "jurnalistilor". De ce "jurnalisti" si nu jurnalisti ? Pentru ca jurnalistii, cand nu au stiri, nu le inventeaza, nu fac din tantar armasar, nu fac din viata privata a oamenilor subiect de discutie publica, etc.. Dar sa lasam la o parte deontologia jurnalistica, nu asta face obiectul articolului asta.

Tin sa precizez din capul locului ca sunt elev al liceului la care se face atata referire in ziar(LMK), ba chiar al clasei de 'satanisti' si 'vulgari' peste care se arunca laturile spre finalul articolului. Am fost chiar si la cateva dintre "petrecerile deocheate". Sunt un inside man.

Sa trecem la comentariul de fond. Sa ne uitam la prima pagina a ziarului. Articolul e headline, editorii au considerat ca e cel mai important al zilei. Trist, dar adevarat. Dupa moda Libertatea si a altor publicatii de acelasi grad de cultura, titlul e precedat de un mare si rosu "XXX" si succedat de un la fel de mare si rosu "SEX". Carevasazica, Adevarul de Vaslui vrea mai mult sa incordeze atentia decat sa o atraga.

Alt lucru care de izbeste in ochi la prima pagina e poza cu minora dezbracata. Daca distribuirea pe messenger a pozelor cu minora dezbracata e ilegala, publicarea ei in prima pagina a ziarului nu este ?! A, dar vai, au modificat poza adaugand o banda alba in jurul ochilor, asa ca acum nu poti decat sa ghicesti culoarea ochilor. In rest ...

Se mai vorbeste apoi despre actiunea Politiei. "Politistii de la Serviciul de Combatere a Criminalitãtii Organizate Vaslui au demarat o anchetã dupã ce au intrat în posesia unui film erotic a cãrui protagonistã este o elevã de liceu." Daca se oprea aici, totul era bun si frumos. Dar in film fata era eleva in clasa a IX-a, si Politia a intrat abia acum in posesia filmului, cand fata e in clasa a XI-a. Probabil ca si-au tras si baietii de la sectie internet si au "intrat in posesia filmului" dupa ce un angajat mai zelos a descoperit infractiunea pe "site-urile de profil", pe care naviga, desigur, in interes de serviciu. "Ba, asta-i vecina de la 4!" ar fi zis unul, si gata, Politia a intrat pe fir.

Mai departe. "Desi cazul se aflã în vizorul politistilor de ceva vreme, iar oamenii legii au discutat atât cu elevi, cât si cu cadre didactice de la Liceul “Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui, conducerea unitãtii nu are cunostintã despre acest scandal sexual." Cu toate astea, directorul liceului nu are informatii cu privire la ancheta. Cu cine or fi vorbit baietii de la Politie nu stiu, dar deja metodele lor sunt peste puterea mea de intelegere.

Si cum parca articolul era prea scurt, ce s-au mai gandit "jurnalistii" ? Dupa un comentariu de bun simt ("Fãrã îndoialã, Liceul “Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui este una din institutiile de învãtãmânt cel mai bine cotate din judet. Iar acest statut a fost câstigat prin rezultatele deosebite obtinute de elevii de aici."), simtul deosebit al echilibrului o face pe autoare sa compenseze afirmatia cu o serie de legende fumate si rasfumate despre elevii de la LMK.

"Din nefericire, unii elevi îsi folosesc inteligenta în scopuri nu tocmai sãnãtoase. Pe seama elevilor de la LMK circulã un adevãrat folclor, provenind de la ifosele de copii de bani gata pe care acestia si le-ar etala si pânã la comportamentul total nesãnãtos al unor tineri care învatã la acest liceu." Dupa ce guvernul prin programul de consultatii gratuite estimeaza starea de sanatate a populatiei, iata ca si Adevarul de Vaslui emite pretentii in domeniul sanitar, prin catalogarea comportamentului elevilor drept "nesanatos".

Probabil redactia ziarului e ravasita de epidemia provocata de comportamentul elevilor, care, de ce nu, au ajuns un focar de infectie. Aceasta grija nemaipomenita a "jurnalistilor" pentru viata privata a elevilor, printre care se numara si subsemnatul, imi face sila. Sila impartasita de majoritatea elevilor vizati.

Iesind din manastire si dand peste un calculator conectat la internet, autoarea a ramas socata de limbajul folosit de membrii clasei mele. "Elevii, în spatele unor nick-uri care le ascunde identitatea, povestesc despre betiile crunte pe care le fac sau petrecerile deocheate." Aceste "betii crunte" si "petreceri deocheate" nu au avut loc in redactia Adevarul, ci in spatii private, in care "jurnalistii" nu au acces. Dar asta nu ii impiedica sa scrie din auzite sau sa ia drept adevar orice lauda pe care un adolescent de 16-18 ani o scapa pe gura in momente de euforie.

Mai degraba sare in ochi exprimarea autoarei - hai sa-i dam si numele, se numeste Simona Voicu. Aceste "nick-uri care ascunde identitatea" sunt nivelul pana la care s-a ridicat si continutul articolului - un pic mai jos de genunchiul broastei. Rog redactia de la Adevarul sa nu mai ascunda cartile de gramatica si sa le mai deschida din cand in cand, in loc sa stea sa mai traga cu urechea prin targ. Daca nu au bani de carti si scriu articole cu sex, xxx, si porno ca sa vanda ziarul si sa faca si ei un ban, noi, elevii cu "ifose" si de "bani gata" o sa facem o cheta si o sa cumparam redactiei o frumoasa editie a Gramaticii limbii romane.

A murit Ralu Filip

Ralu Filip, presedintele CNA, a murit din cauza unui infarct noaptea trecuta.
Ne vom aminti mereu incercarea de reinstaurare a cenzurii, de povestea cu buline si patratele, de amenzile aplicate carcotasilor, de pasuirea unor gunoaie de emisiuni, de interventiile anti-libera exprimare si de multe altele.
Dumnezeu sa-l ierte!

Acum va urma o lupta politica pentru a impune un alt sef la CNA, pentru a controla audio-vizualul in apropiatele alegeri. Nimic mai mult decat o marioneta in mana celor care controleaza media in Romania.

Cetatenii care mai cred inca in libera exprimare si in ilegalitatea/imoralitatea unei institutii care decide ce si cat avem voie sa vedem isi mentin rezerva in a face un erou din persoana lui Ralu Filip si privesc chioras onorurile militare cu care va fi comemorat.

Adevarul e dincolo de noi. E-n America

Din seria "Inca un motiv de emigrare", va prezint episodul "Basescu, jurnalistii si laturile". Incerc sa prezint cat se poate de impartial toata povestea, cu minim de cuvinte:

Aflat in Selgros Baneasa, presedintele Traian Basescu este filmat de o doamna cu telefonul mobil. La un moment dat, ea il interpeleaza pe tema referendumului. Basescu raspunde urat. Doamna devine insistenta, iar Basescu ii ia telefonul, spunandu-i ca il va primi peste cateva zile.
Ramas deschis, telefonul inregistreaza o convorbire intre Basescu si sotia sa, care este apoi facuta publica de posesoarea telefonului, care a reintrat in posesia aparatului cateva ore mai tarziu.

Acum vin amanuntele interesante, care fac pana la urma toata diferenta. In magazinele Selgros este interzisa filmarea; prin urmare, doamna cu telefonul incalca legea. Un alt lucru cu care nu sunt de acord este titulatura de jurnalista alaturata numelui doamnei respective in toate articolele.

Din toate informatiile pe care le am in acest moment, pot spune cu mana pe inima ca presedintele nu anuntase o conferinta de presa nici la raionul cu lactate, nici la cel cu incaltaminte. Asadar, doamna respectiva incalca dreptul la viata privata. Dialogul lor ar fi fost:

"Andreea Pana - M-am gandit la o intrebare. Ce procent aveti ... pentru diseara... pentru maine?Traian Basescu - Mai, pasarica, tu nu ai treaba azi?
Andreea Pana - La numaratoarea voturilor, ce credeti ca va fi ... care va fi rezultatul?"

Daca asta e jurnalism, eu studiez fizica moleculara. De remarcat faptul ca dupa ce a fost jignita, doamna nu a parut deloc indignata, ci s-a continuat intrebarea. Foarte profesionist formulata, de altfel.
In acest moment, Basescu ii smulge telefonul. Peste cateva minute, in masina personala, Basescu are urmatorul dialog cu sotia sa:

"Maria Basescu - I-l dai?
Traian Basescu - Da ... La revedere! ... Cat era de agresiva tiganca asta imputita ... nu stiu, Maria ... da’ ... trebuia sa i se intample odata ...
Maria Basescu - Tot mai sunt si la iesire ...
Traian Basescu - Sa fie ... uite-i "

Discutia inregistrata in cadrul privat al masinii a fost facuta publica fara acordul celor 2 soti Basescu.
Ulterior, Basescu isi cere scuze pentru limbajul folosit intr-un comunicat al presedintiei.

Reactiile au curs garla in presa in ultimul timp. Majoritatea de partea doamnei de la Antena 1.


Parerea mea: Suntem o tara penibila. Cu un presedinte badaran si un jurnalism de 2 bani.

Nimeni nu vorbeste de partea juridica a acestor intamplari. Spre exemplu, de infractiunile de care se fac vinovati protagonistii. Filmare in spatiu privat in care filmatul este interzis, hartuire - sunt acuzatii de care doamna respectiva poate fi usor gasita vinovata; discriminare - Basescu; nerespectarea drepturilor de autor prin publicarea unei discutii private - trustul de presa din care face parte doamna cu pricina.

Acuzatia de furt - cea mai intens vehiculata - nu sta in picioare datorita cadrului in care s-a produs incidentul. Basescu i-a luat telefonul dupa ce a fost abordat in modul in care a fost abordat, si a actionat pentru a inlatura unul din obiectele hartuirii. De aceea actiunea presedintelui pare a fi mai mult legitima aparare decat furt. Oricum, nu poate fi elaborata o sentinta clara cu usurinta cu care se debiteaza comentariile la fotbal si nu fara audierea persoanelor in cauza si martorilor.

Alt lucru interesant de sesizat e faptul ca inculparea lui Basescu se poate realiza doar cu dovezi obtinute prin incalcarea legii. O condamnare impotriva lui Basescu nu poate fi pusa in practica fara condamnarea concomitenta/prealabila a celor care au obtinut dovezile in mod fraudulos.

Departe de a fi amuzante, reactiile catorva 'ziaristi' starnesc mai mult decat sila. Spre exemplu, reactia lui Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Roman de Presa (CRP):
"Traian Băsescu a comis mai multe delicte penale, de la agresiunea unei femei, în vreme ce aceasta încerca să-şi câştige pâinea onest, la tâlhărie, sechestrarea telefonului, până la cel de discriminare. Băsescu a comis un delict care pe vremuri se numea «ură de rasă» şi care acum se cheamă discriminare rasială, prin exprimarea «ţigancă împuţită»". "
Surprinzator ceea ce considera presedintele CRP sa-ti castigi painea onest, ca ziarist.

La urma urmei, prin toata panarama asta nu se realizeaza decat abaterea atentiei de la chestiuni un pic mai urgente, de care lumea a uitat in doar cateva zile. Sa numesc doar cateva dintre ele: legea votului uninominal, un Guvern cu sustinere in Parlament, demisia celor care au votat impotriva vointei poporului, reforme, reforme, reforme, etc.

Festivalul de la Cannes

Ca la orice competitie la care participa romani, ziaristii nostrii s-au gandit sa infloreasca si sa umfle o contributie care va fi uitata in cel mult cateva zile de la fesival. Se aplica aceleasi metode ca pe vremea lui Ceasca, de data asta de dragul publicitatii ieftine si a comercialului.

Intru-un articol titrat "Invazie romaneasca la Cannes", opulenta petrecerii organizate de romani (de parca asta ar fi punctul culminant al intregului festival) contrasteaza cu fomismul unor actori care nu au gasit sustinere pentru activitatea lor. Poate ca daca in loc sa dea o petrecere ar fi platit cazarea si pentru niste actori, ar fi parut si ei cetateni ai unei tari cu respect pentru cultura. Asa, suntem inca un motiv de misto pentru presa de afara.

Comparatie intre press coverage-ul de la noi si de la ei:

"Coordonatorii standului, Mihai Gligor si Laurentiu Bratan, au pus la cale si o petrecere a romanilor, de 20.000 de euro. Una cu 350 de invitati, sampanie si speech-uri. „Va fi aproape de plaja, exact pe Croazeta, la o terasa vizavi de Hotelul Ritz Carlton. Ne asteptam cam la 200-300 de invitati, printre care producatori, distribuitori straini, jurnalisti si cineasti”, a detaliat Mihai Gligor."

"In the race for the Palme d'Or top prize they [regizorii americani la care se face referire in articol, nota mea] are up against more obscure film makers like France's Catherine Breillat and Christophe Honore, Kim Ki-duk and Lee Chang-dong of South Korea, Romania's Cristian Mungiu and Ulrich Seidl of Austria."


De remarcat ca cu tot subiectivismul lor, nu au uitat sa prezinte competitia si background-ul festivalului, pe cand ai nostri nu-si vad lungul ca, vezi Doamne, dau ei o petrecere la Cannes.