Hristos a inviat

Si cu asta a murit bunul simt si luciditatea. A murit orice idee de sarbatoare si a ramas o panarama penibila cu oameni si zambete false. Alaturi de Craciun si Revelion, Pastele completeaza topul celor mai penibile evenimente.

Cu luni inainte, incepem sa "ne pregatim de sarbatori" - desigur, doar la nivel declarativ. E cea mai frumoasa formula pentru trancaneala fara rost care da un aer de preocupare intensa pentru vorbitor. Ca si cand spunand 4 cuvinte te aduce mai aproape de rezultatul final. Cand pregatirea propriu-zisa incepe, primul gand e la mancare. Toti vorbesc de mancare de Craciun, de mancare de Pasti, incat te intrebi daca astia mananca doar fasole in restul anului.

Se inventeaza repede tot felul de traditii si obiceiuri, se importa orice, de dragul de-a face ceva. Si se uita la fel de repede. Oua galbene, oua verzi, oua negre, oua clocite - ce s-a intamplat, rosul nu mai e la moda? Cati mai respectati promisiunile pe care le-ati facut in noaptea de Revelion? Cati le mai tineti minte ? Dar ce conteaza, e sarbatoare, deci se petrece.

De sarbatori, ipocrizia e pe culmi mai inalte decat fosta Romanie socialista. Se fac urari, se fac promisiuni, se fac emisiuni si talk show-uri, se fac chestii care sa "marcheze" evenimentul. Revenind la urari, ce poate fi mai penibil decat o urare arhi-cliseizata, repetata cu nonsalanta ? Aceeasi urare insotita de un zambet perfid.

Sa analizam cateva mostre: "sa va umple sufletele de lumina" (eh na, ca ai vrea tu sa-mi luminezi sufletul intunecat), "fie ca raza soarelui sa va incalzeasca sufletul" (spre deosebire de mintea care nascoceste si prolifereaza asa urari, sufletul e cald, bine mersi), "fie ca sfanta lumina sa va calauzeasca sufletul pe calea vietii" (no comment), etc. Ce sa mai zic de ouale de plus, felicitarile cu luminite si brizbriz-uri si in general toate chestiile consumatoriste care sunt daruite ca pretext pentru aparenta purtare de grija sau imitarea atentiei.

O alta traditie a devenit sa mergi la slujba de inviere si sa dai gata un pet de bere/vin pana ce iei lumina, si alt pet pana ajungi acasa. Ca de, nu doar sufletul are nevoie de caldura. Mai nou, slujba e pe cd si se aude pana-n strada, ca biserica si-a tras sistem audio. S-or fi plictisit si preotii sa cante aceeasi chestie in fiecare an. Astept cu nerabdare release-ul Pasti Hits 2008, poate scot si-un dvd.

Si ce putem face totusi de sarbatori? Putem face un om cu adevarat fericit; daca fiecare ar face pe altcineva fericit, am fi o lume de oameni fericiti. Ai crede ca intr-o tara, in care 9 din 10 oameni se declara adepti ai unei credinte care are ca mesaj central iubirea, fericirea ar fi o conditie sine qua non. Daca s-ar practica. Nu putem decat sa-i dam dreptate lui N. Steinhardt cand zice ca : "Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod".