Despre cititul la metrou

Printre multele lucruri care ma lasa usor nedumerit (politistii care mai mult incurca circulatia in intersectie decat s-o fluidizeze, politicieni care ieri au spus ceva, azi se contrazic, si maine contrazic contrazicerea, conducerea Rapidului, pe care, ca-n poezie, azi o vedem si nu e, etc. - dar despre acestea altadata) se numara si oamenii care citesc carti la metrou.

Pe cei cu Razboinicul luminii de Coelho sau Talmacirea viselor ii inteleg, astea sunt carti care nu merita nicio secunda din timpul liber, dar am vazut oameni cu Dostoievski in mana. Si nu era perioada aia mirifica din timpul zilei in care sunt mai multe locuri libere decat ocupate (sic, nu zic la ce ora!), erau momentele in care ti se sufla in ceafa mireasma calda de ceapa, locurile libere sunt mai rare ca o emisiune de cultura la tv, si temperatura in interiorul vagoanelor ajunge cam de codul portocaliu al inmh-ului.

Si in astfel de peisaje il vad pe el/ea, cititorul avid de cunoastere, imbrancit si calcat pe picioare la fiecare 5 secunde, balabanindu-se in toate partile si abia tinandu-se cu o mana de bara de langa usa. Doar cu o mana pentru ca in cealalta tine o carte de sute de pagini pe a carei coperta scrie un singur cuvant, cu litere negre de-o schioapa: DEMONII. Si nu priveste in jur, e total absorbit de lectura, atat de absorbit incat cel care inghionteste din spate ar putea fi si Stavroghin si tot nu si-ar ridica ochii dintre pagini. Din fericire, in spatele sau se afla doar un personaj banal din cartea de zi cu zi, pentru care pasta de dinti o e inventie nedescoperita inca.

Si surprinzator sau nu, nici unul dintre acesti devoratori de cultura ai subteranelor capitalei nu a trecut de pagina 30 a cartii groase, dar aparenta este tot ceea ce conteaza. Dom'le, oamenii astia sunt culti, uite ce carti citesc ei la metrou. Pai cand ajung acasa se scufunda in biblioteca si nu mai ies de acolo pana a doua zi dimineata, cand se mai relaxeaza si ei c-un Demonii sau Idiotul, sau vreo alta carticica-brosura din asta.

Poate ca sunt eu mai ciudatel si nu prea inteleg cum devine cu lectura, ca pana la a deschide o carte trebuie satisfacute niste minime conditii (de decenta, de bun simt zic eu); asa sunt eu, mai sensibil. Dar pe cine vrei sa fraieresti la metrou? Pe fetele din jur pe care le privesti 2-3 secunde si pe care le uiti pana iesi din metrou, pe prietenii care te intreaba "ce carte mai citesti?" sau pe te insuti, traind cu iluzia ca ai mai deschis si tu o carte?