Dimineata. Afara inca intuneric. Se aud doua sonerii, nu stie pe care sa o opreasca prima. Lasa ca dormi altadata, acum nu mai e timp, isi spune. Se grabeste sa faca un dus. I se pare ca apa nu e suficient de calda, aproape nu mai are rabdare sa se incalzeasca. Mananca ceva pe fuga, nu e timp de pierdut cu mofturi culinare. Isi verifica geanta, dar nu mai gasesti pixul albastru. Pierde secunde pretioase rascolind haine pana il gaseste intr-un buzunar. Se uita din nou la ceas: e foarte tariziu. Se imbraca cat poate de repede si o ia la fuga pe scari ...
Ajunge in strada, si degeaba se gandeste la o scurtatura spre metrou, pana la urma merge pe aceleasi stradute ca in fiecare dimineata. Semaforul sta pe rosu mult prea mult, n-are timp sa astepte. Isi asuma riscul si traverseaza aiurea, face slalom printre masini, este claxonat, dar nu-l intereseaza; se grabeste. La intrarea in metrou, de fiecare data se nimereste in fata sa ba cineva care nu-si gaseste cartela, ba cineva cu abonamentul expirat, ba cineva care are timp de pierdut, nu ca el. I se pare ca asteapta in statie o vesnicie ...
Se deschid usile si calcaiele il mananca pana se termina de coborat. Se buluceste pe urma in usa trenului alaturi de altii ca el, pentru ca are din ce in ce mai putin timp la dispozitie. Numara in gand cate statii mai are, verifica la fiecare 3 secunde harta metroului, poate a disparut o statie as'noapte, poate a numarat una de doua ori, doar-doar ajunge mai repede. Bate din picior, isi verifica ceasul des, arde de nerabdare. Surd la disperarea sa, metroul pare a-si continua drumul agale. Are din ce in ce mai putin timp ...
In sfarsit, ajunge la ultima statie. Se lipesti de usa, in timp ce metroul inca se misca. Numara in gand secundele pana la deschiderea usilor si este mai intaratat ca un ogar de cursa; vrea sa aiba un start bun. A pornit, da din coate, este calcat pe picioare de altii ca el, si scara pare atat de departe. Din toate partile navalesc puhoaie, inainteaza cu greu. Si ajunge la scarile rulante. Trage adanc aer in piept, priveste inainte, si pune piciorul pe prima treapta .
Brusc, uita de toata graba, de toate secundele pretioase, a pasit in afara dimensiunii temporale. E cuprins de reverie, se lasa condus de muzica aglomeratiei, i se pare ca urca scarile raiului. Prn fata ochilor ii trec scenele copilariei si zambeste.
Bineinteles ca s-a asezat pe partea stanga si blocheaza trecerea; nu intelege de ce este impins de la spate. Ei nu inteleg ca el isi retraieste copilaria, intra intr-o transa mai mult decat psihedelica. Pasind pe scara rulanta, visul sau este indeplinit, s-a indepartat total de lumea gri din jurul sau, de-acum nici nu mai simte inghiontelile si murmurul nedefinit din spate. Ajuns in capul scarilor, nu isi mai poate dori nimic. Nu intelege privirile pline de ura aruncate inapoi de oameni care se departeaza rapid.
E inca dimineata, dar pentru el, ziua s-a terminat. Somnoros, intra inapoi in gura de metrou, se indreapta spre casa. Nu ii vine sa creada ce dezordine a lasat; scoate pixul din geanta si mai insemneaza o zi din calendar. Si cea de azi a fost o zi buna. Isi baga pixul in buzunar, se dezbraca, si somnoros regleaza alarma celor doua ceasuri cat mai constiincios. Maine e o noua zi si nu are deloc timp de pierdut.
Monday, January 19, 2009
Tuesday, November 11, 2008
Despre cititul la metrou
Printre multele lucruri care ma lasa usor nedumerit (politistii care mai mult incurca circulatia in intersectie decat s-o fluidizeze, politicieni care ieri au spus ceva, azi se contrazic, si maine contrazic contrazicerea, conducerea Rapidului, pe care, ca-n poezie, azi o vedem si nu e, etc. - dar despre acestea altadata) se numara si oamenii care citesc carti la metrou.
Pe cei cu Razboinicul luminii de Coelho sau Talmacirea viselor ii inteleg, astea sunt carti care nu merita nicio secunda din timpul liber, dar am vazut oameni cu Dostoievski in mana. Si nu era perioada aia mirifica din timpul zilei in care sunt mai multe locuri libere decat ocupate (sic, nu zic la ce ora!), erau momentele in care ti se sufla in ceafa mireasma calda de ceapa, locurile libere sunt mai rare ca o emisiune de cultura la tv, si temperatura in interiorul vagoanelor ajunge cam de codul portocaliu al inmh-ului.
Si in astfel de peisaje il vad pe el/ea, cititorul avid de cunoastere, imbrancit si calcat pe picioare la fiecare 5 secunde, balabanindu-se in toate partile si abia tinandu-se cu o mana de bara de langa usa. Doar cu o mana pentru ca in cealalta tine o carte de sute de pagini pe a carei coperta scrie un singur cuvant, cu litere negre de-o schioapa: DEMONII. Si nu priveste in jur, e total absorbit de lectura, atat de absorbit incat cel care inghionteste din spate ar putea fi si Stavroghin si tot nu si-ar ridica ochii dintre pagini. Din fericire, in spatele sau se afla doar un personaj banal din cartea de zi cu zi, pentru care pasta de dinti o e inventie nedescoperita inca.
Si surprinzator sau nu, nici unul dintre acesti devoratori de cultura ai subteranelor capitalei nu a trecut de pagina 30 a cartii groase, dar aparenta este tot ceea ce conteaza. Dom'le, oamenii astia sunt culti, uite ce carti citesc ei la metrou. Pai cand ajung acasa se scufunda in biblioteca si nu mai ies de acolo pana a doua zi dimineata, cand se mai relaxeaza si ei c-un Demonii sau Idiotul, sau vreo alta carticica-brosura din asta.
Poate ca sunt eu mai ciudatel si nu prea inteleg cum devine cu lectura, ca pana la a deschide o carte trebuie satisfacute niste minime conditii (de decenta, de bun simt zic eu); asa sunt eu, mai sensibil. Dar pe cine vrei sa fraieresti la metrou? Pe fetele din jur pe care le privesti 2-3 secunde si pe care le uiti pana iesi din metrou, pe prietenii care te intreaba "ce carte mai citesti?" sau pe te insuti, traind cu iluzia ca ai mai deschis si tu o carte?
Pe cei cu Razboinicul luminii de Coelho sau Talmacirea viselor ii inteleg, astea sunt carti care nu merita nicio secunda din timpul liber, dar am vazut oameni cu Dostoievski in mana. Si nu era perioada aia mirifica din timpul zilei in care sunt mai multe locuri libere decat ocupate (sic, nu zic la ce ora!), erau momentele in care ti se sufla in ceafa mireasma calda de ceapa, locurile libere sunt mai rare ca o emisiune de cultura la tv, si temperatura in interiorul vagoanelor ajunge cam de codul portocaliu al inmh-ului.
Si in astfel de peisaje il vad pe el/ea, cititorul avid de cunoastere, imbrancit si calcat pe picioare la fiecare 5 secunde, balabanindu-se in toate partile si abia tinandu-se cu o mana de bara de langa usa. Doar cu o mana pentru ca in cealalta tine o carte de sute de pagini pe a carei coperta scrie un singur cuvant, cu litere negre de-o schioapa: DEMONII. Si nu priveste in jur, e total absorbit de lectura, atat de absorbit incat cel care inghionteste din spate ar putea fi si Stavroghin si tot nu si-ar ridica ochii dintre pagini. Din fericire, in spatele sau se afla doar un personaj banal din cartea de zi cu zi, pentru care pasta de dinti o e inventie nedescoperita inca.
Si surprinzator sau nu, nici unul dintre acesti devoratori de cultura ai subteranelor capitalei nu a trecut de pagina 30 a cartii groase, dar aparenta este tot ceea ce conteaza. Dom'le, oamenii astia sunt culti, uite ce carti citesc ei la metrou. Pai cand ajung acasa se scufunda in biblioteca si nu mai ies de acolo pana a doua zi dimineata, cand se mai relaxeaza si ei c-un Demonii sau Idiotul, sau vreo alta carticica-brosura din asta.
Poate ca sunt eu mai ciudatel si nu prea inteleg cum devine cu lectura, ca pana la a deschide o carte trebuie satisfacute niste minime conditii (de decenta, de bun simt zic eu); asa sunt eu, mai sensibil. Dar pe cine vrei sa fraieresti la metrou? Pe fetele din jur pe care le privesti 2-3 secunde si pe care le uiti pana iesi din metrou, pe prietenii care te intreaba "ce carte mai citesti?" sau pe te insuti, traind cu iluzia ca ai mai deschis si tu o carte?
Thursday, August 28, 2008
AC/DC - Black Ice
A aparut o noua piesa AC/DC, dupa aproape 8 ani de asteptare! :D Primul single de pe Black Ice, albumul care va fi lansat pe 20 octombrie, se numeste Rock n Roll Train, si poate fi ascultat incepand de azi pe site-ul oficial sau pe pagina de myspace a trupei.
Videoclipul piesei, filmat la Londra pe 15 august alaturi de cativa fani norocosi, va aparea in luna septembrie. Conform wikipedia, debutul la radio al noului single, Rock n Roll Train, a avut loc la postul de radio The Rock, din Noua Zeelanda, la ora locala 17:00 (acum 2-3 ore).
Nu stiu ce posturi de radio vor prelua piesa si la noi, insa eu unul astept nerabdator turneul, care va incepe la sfarsitul lui octombrie. Din pacate, cd-ul poate fi pre-comandat doar din Statele Unite - atat de pe site-ul oficial, cat si din Wal Mart, unde norocosii beneficiaza si de livrare gratuita.
Uhuu, rock is back! :D
Subscribe to:
Posts (Atom)
