Intr-o emisiune pe care am auzit-o recent la radio se spunea ca in Franta, jumatate din cupurile care se casatoresc (probabil aveau in vedere doar cuplurile hetero) ajung sa divorteze. Majoritatea celor care divorteaza o fac pe cale amiabila.
Din categoria intamplarilor fericite, era prezentat cazul unei familii care s-a despartit, cei doi fosti soti impartindu-si custodia baiatului si petrecand cateva sarbatori (Paste, Craciun) impreuna. La un moment dat, mama se recasatoreste, iar sarbatorile urmatoare sunt petrecute in 4, impreuna cu noul sot.
Cat de bolnavi pot fi unii oameni pentru a-si pune copii in astfel de situatii? Cum se de va dezvolta un astfel de copil, cu astfel de experiente? Va ajunge, cand va avea propria familie, sa faca la fel? Cat de egoisti pot fi oamenii in cautarea fericirii?
Trecand peste momentul retoric, ar trebui instituite niste teste psihologice atat inainte de casatorie, cat si inainte de a avea un copil, pana nu ajungem sa credem ca nesimtirea e o stare de normalitate.
