Filozofie de viata

Un student la filozofie imi spune zilele trecute o istorioara care circula de ceva timp prin cercurile studentesti, fara a se sti exact autorul sau numele profesorului. Asadar,

Un profesor de filozofie vine la ora cu un borcan si niste pietroaie, niste pietricele si niste nisip. Umple borcanul cu pietrele mari pana la refuz, dupa care ii intreaba pe studenti:

- Este plin?

- Este!

Dupa care strecoara in borcan si cateva pietricele, si iar ii intreaba:

- Este plin?

- Este! raspund studentii zambind.

Profesorul toarna si niste nisip care isi face loc printre pietre si pietricele si umple borcanul.

- Acum s-a umplut cu adevarat, zice profesorul. Sa stiti ca acest borcan este viata omului. Si pietrele mari sunt lucrurile cele mai importante ale vietii: sanatatea, familia, persoana iubita, prietenii. Pietricelele reprezinta partea materiala, mai putin importanta a vietii, care consta in casa, masina, slujba, bani, etc. Nisipul reprezinta bucuriile mici ale vietii, lucrurile care va fac sa zambiti si va dau acea senzatie de fericire.

De aceea trebuie sa va stabiliti corect prioritatile; daca ne consumam timpul cu lucrurile marunte, nu vom mai avea timp pentru lucrurile cu adevarat importante,
si prin urmare trebuie sa incepem cu pietrele mari, pentru ca oricum va mai ramane loc si pentru nisip. Studentii il aproba admirativ pe profesor, aplaudand.

Un student din spatele clasei se apropie de catedra cu o cutie de bere, pe care o toarna in borcan; acum borcanul este cu adevarat plin.

Morala:

Oricat de ocupata sau de plina ti-ar fi viata, intotdeauna mai este loc pentru o bere.